Workshop București – Co-creatori de business. Co-creatori de viață

Creația poate fi privită și ca un efort titanic de a exprima o dorință transcendentală de schimbare, acțiune, mișcare și noutate.” (Stanislav Grof)

Co-creația ar putea fi definită așadar astfel: a se exprima și a împărtăși cu ceilalți. Exact ca o idee de business, ”succesul” procesului de creație este ”măsurat” prin gradul de implicare a echipei și a clienților. Dar înainte de produsul final, avem nevoie ca și creatori să ne racordăm la energia interioară creatoare și la credința că noi suntem creatorii vieții noastre.

Aș spune că putem privi procesul de creație conștientă din 2 unghiuri:
1. să devenim conștienți de modul în care ne folosim ideile, energia și timpul, în general

2. să devenim conștienți că sursa și resursa creativității sunt în interiorul nostru, atunci când ne racordăm la menirea noastră, la sensul și scopul proiectului pe care vrem să-l desfășurăm. Aici, celebrii scritori și pictori cunoașteau clar starea de flow, de curgere a informațiilor și ideilor, ca și cum erau una cu scriitura sau opera de artă. Doar că la un moment dat se identificau atât de mult cu starea aia de beatitudine, încât realitatea li se părea cu adevărat plictisitoare.

În ceea ce privește proiectele noastre profesionale, tot faptul că devenim conștienți de sursa inspirației noastre (interioare), de scopul și sensul proiectului pe care vrem să-l clădim, de impactul pe care îl are asupra celorlalți, ne ancorează atenția și focusul în momentul prezent.

Etapele procesului de creație

Termenul este inspirat din propria mea experiență ca om care scrie, dar și ca femeie a cărei principală energie este cea a creației. Făcând o comparație cu începutul blogului meu și cum scriam atunci, mi-am dat seama că există mai multe tipuri de creativitate. Eu scriam din nevoie și că ”trebuie” (pentru facultate) și clar am deprins niște instrumente cu care pot crea o știre de 5 rânduri sau un reportaj de câteva pagini.

Cea mai importantă lecție din facultate asupra scrisului a rămas munca de cercetare. Și, acum, când m-am apucat să scriu eBook-ul despre feminitate, am cititit tot ce am putut despre subiect: de la mitologie, la spiritualitate, psihologie și beletristică. Astea sunt instrumentele cu care operează emisfera noastră stângă, cea logică și rațională, așa numită masculină, care este într-adevăr responsabilă cu învățarea limbajului, deci și cu îmbogățirea lui.

Explicația mai profundă din spatele acestei munci de cercetare, este că, în mod neconștient, avem acces la informații din biblioteca universală a lumii, care în psihologie, se numește și inconștientul colectiv.

În cea de-a doua fază a procesului creativ, putem folosi instrumente care calmează mintea rațională și accesează mai degrabă subconștientul, cum ar fi meditația, care permite comunicarea între rețelele neuronale dintre emisferele stângă și dreaptă și, deci, producerea unei idei noi.
(Mică paranteză): Dacă vreți să aflați cum ”gândește creativ subconștientul vostru, treziți-vă mai dimineață cu 15 minute și încercați să treceți pe hârtie tot ce vă trece prin minte. Veți constata că sunteți niște mici scriitori și, în plus, are și efect terapeutic, de catharsis sau descărcare a subconștientului. 
În a treia fază a procesului de creație, vine și partea creativă practică. Ce ajută la punerea în practică sau pe hârtie a ideilor noi, trecute prin propria conștiință, este racordarea la intenția proiectului, la sensul și la motivația interioară:

De ce și pentru ne dorim să creăm ceva nou? Aici ideea de sens, motivație interioară și prezență implică mai mult emisfera dreaptă, numită și feminină.

În mod clasic, avem impresia că atunci când suntem creativi inventăm idei care nu au  fost niciodată gândite sau că suntem trași de mână să scriem orice, numai să scriem, de o forță mai mare decât noi, de muza noastră interioară. Urmărind puțin prin literatură, cultură, artă, ne dăm seama că într-adevăr Muza Creației și Creativității poate fi chiar nemiloasă cu destinul scriitorului, care ar face orice doar să-i asculte chemarea: droguri, alcool, lipsa somnlui și multe altele.

ebook-nou-septembrie 2018
ebook Feminitate ”Călătoria Zeiței Interioare”

Din punctul meu de vedere, nu trebuie să fim scriitori sau pictori ca să fim creativi. Noi, oamenii, creăm experiența, realitatea, relațiile oricum. Toată cheia în procesul de creație mai mare, care se cheamă viață, este să devenim conștienți de urmările, beneficiile și consecințele actelor noastre de creație.

Și, în același timp, devenind conștient că orice om are resurse interioare spre a crea în viața lui, fără să se numească scriitor sau poet,  ne dăm voie să visăm din nou. Și când ne dăm voie să visăm se deschide o nouă fereastră pentru o nouă realitate, fictivă sau reală, noi idei, alttfel de gânduri, altfel de comportamente. Deci, aș putea mărturisi, că noi cu toții suntem creativi și inspirați. Singura diferență o face distribuirea acestei energii și modul cum ne folosim atenția de toate zilele. Ne vindem atenția în fața televizorului sau la o bârfă cu prietenii, la un job care nu ne face plăcere sau într-o relație toxică, investim într-un viciu menit să ne redea sensul, oricum suntem creatori de realitate.

Aș spune că putem privi procesul de creație conștientă din 2 unghiuri:
1. a deveni conștienți de modul în care ne folosim ideile, energia și timpul, în general

2. a de deveni conștienți că sursa și resursa creativității sunt în interiorul nostru, atunci când ne racordăm la menirea noastră, la sensul și scopul proiectului pe care vrem să-l desfășurăm. Aici, celebrii scritori și pictori cunoașteau clar starea de flow, de curgere a informațiilor și ideilor, ca și cum erau una cu scriitura sau opera de artă. Doar că la un moment dat se identificau atât de mult cu starea aia de beatitudine, încât realitatea li se părea cu adevărat plictisitoare.
În ceea ce privește proiectele noastre profesionale, tot faptul că devenim conștienți de sursa inspirației noastre (interioare), de scopul și sensul proiectului pe care vrem să-l clădim, de impactul pe care îl are asupra celorlalți, ne ancorează atenția și focusul în momentul prezent, nemailăsându-ne consumați de presiunea deadline-ului și nevoia urgentă a unei idei noi.
Să luăm un alt exemplu: sesiunile de Coaching. Avem o fază de pregătire a procesului de schimbare, în care evaluăm situația prezentă, resursele și blocajele și stabilim obiectivului (faza de cercetare). Facem apoi apel la motivația mai înaltă a clientului (metascopul): De ce vrea să facă schimbarea în viața lui? Inițial, avem tendința să spunem, din obișnuință, că vrem să ne schimbăm pentru părinți, iubiți, soții, copii, dar, de fapt, putem aduce o schimbare în viața noastră doar atunci când știm care este metascopul, adică scopul nostru mai înalt (De ce?-ul)

De exemplu: Vreau să slăbesc ca să mă placă iubita se poate transforma în vreau să slăbesc ca să fiu sănătos, pentru că înțeleg beneficiile sănătății în toate aspectele vieții mele. Sau, vreau să scriu o carte în 3 luni, aliniat la metascop înseamnă de fapt: cartea mea va schimba viețile femeilor și va ajuta, în timp ce eu sunt conectată cu pasiunile mele: psihologia și scrisul. Doi iepuri dintr-o lovitură. Asta îmi va da motivația și atenția (adică energie) pentru a lucra în fiecare zi la visul meu, chiar și atunci când nu am chef sau sunt obosită.

Joia viitoare, pe 1 noiembrie, de la ora 19:00 vă aștept la workshop-ul ”Co-creatori de business. Co-creatori de viață”.

cocreatori.jpg

Co-creatori de business. Co-creatori de viață.” este un workshop al comunităţii WomenEsteem International, sub umbrela Delta Guide – Reshaping Perspectives
Ce vă oferă acest workshop? 
1. O trecere în revistă a etapelor de formare a unui business și a pionilor principali angrenați în acest proces.

2. Găsirea punctelor comune între crearea unei afaceri și crearea propriului drum în viață.
Primele două puncte ale serii vor fi explorate prin intermediul unor exerciții de învățare experiențială facilitate de către Diana Georgescu, Senior Manager, Coach şi Consilier dezvoltare personală şi organizaţională, cofondator al Delta Guide – Reshaping Perspectives.

3. Creația / Inspirația ca proces de dezvăluire / revelare
Exercițiu de creativitate și auto-cunoaștere
Practică mindfulness/prezență/meditație ghidată
Această parte va fi susținută de Cristina Lotru, Life Coach Transformațional, autoarea eBook-ului despre feminitate ”Călătoria Zeiței Interioare”, precum și speaker pentru feminitate autentică și mindfulness.

4. Interacţiune deschisă şi sinceră cu alte femei din mediul de afaceri, manageri şi antreprenori actuali sau aspiranţi, care au curajul să îşi transforme visurile în realitate.

5. Acces în comunitatea WomenEsteem, care pune la dispoziţie un cadru de discuţii, împărtăşire a propriilor experienţe profesionale, îndrumări pentru provocările zilnice din mediul de lucru, atât pentru femeile cu experienţă managerială, cât şi pentru cele aflate la început de drum.

Promovăm ideea că femeia care activează în mediul de afaceri este un complex de cunoştinţe, feminitate, creativitate şi materializare a frumosului și vă invităm să experimentați acest lucru în comunitatea WomenEsteem International.

Gazda evenimentului este OK Center România, cu sediul în Strada Traian nr. 1 (intersecția cu Bd. Unirii), care ne pune la dispoziţie spațiul dedicat întâlnirii.

Înscrierea se face până pe data de 30.10.2018, prin Comunitatea WomenEsteem International (https://deltaguideconsulting.com/our-products/professional-community/), în urma căruia veți primi invitația oficială la eveniment.

 

Pledoarie pentru schimbare

Episodul 2 – De unde luam energia care sustine decizia schimbarii?

Ziceam in post-ul trecut ca o sa ma gandesc la motorul schimbarii si cum ne (auto)sabotam in procesul acesta al schimbarii.

In societatea asta mai mult comerciala, in care traim sub imperiul marketingului abundentei si al succesului, ar fi impotriva firii sa nu-ti doresti sa te schimbi, sa traiesti mai bine, sa evoluezi. Mergand pe drumul acesta, intervine apoi presiunea schimbarii si tirania lui: „Nu sunt suficient de bun(a)!”.
Ce uita societatatea sa ne „vanda” este si etapa aia cu: Ce faci cu viata ta pana ajungi celebru(a) si bogat(a), casatorit(a) si cu cinci copii, slab(a) si frumos(a)? Esti impacat(a) cu gandul ca o sa fii fericit(a) numai in momentul cand o sa atingi cutare obiectiv sau doar daca o sa te casatoresti, numai si numai daca se schimba Guvernul etc. samd.? Crezi ca o se simti „suficient de bun(a), de evoluat(a)” numai dupa ce o sa citesti zeci de carti sau o sa bifezi toate cursurile de dezvoltare personala?
Sigur ca lucram cu dezvoltarea personala si facem coaching sa prevenim situatiile indezirabile din viata noastra si sa programam schimbarile in directia in care ne dorim, fara a mai fi nevoiti sa „provocam inconstient” situatiile de criza, din care sa iesim victime scurse de energie si sa o luam iar de la -10, in loc de a incepe de la 0.
Desi cunoastem mult mai multe decat parintii nostri si avem access la informatii din toate partile, suntem nevroticii secolului si paralizam in fata schimbarii.
Schimbarea despre care ma simt indreptatita sa vorbesc este mai putin comerciala si nu are „5 pasi catre succes” sau „cum sa-l dai gata in 10 miscari?”. Schimbarea despre care vreau sa vorbesc este este tocmai aceea pe care am experimentat-o, dupa o criza existentiala, sa-i spunem si pledez pentru ea deoarece nu e vreo reteta spectaculoasa care iti rezolva viata peste noapte. Dar e sustenabila. Constanta. De durata. E ca o baza pentru toate celelate schimbari, vise, dorinte, obiective din viata ta.
1. Cand si cum se produce acest „salt cuantic”, schimbare de perspectiva?
Probabil se produce in momentul in care vechea lumea pe care ti-ai construit-o cu migala si ambitie, iluzie cu iluzie, obiectiv cu obiectiv, se sfarma sub propria greutate si e nevoie sa creezi o alta lume, preferabil mai sustenabila si congruenta la propria persoana, adica sa fii multumit(a) in ea. Stii sigur ca esti in momentul zero al schimbarii cand toti pilonii vietii tale (sanatate, relatii, cariera, bani, fericire) s-au prabusit.
In psihologia transpersonala, vorbim despre cele 5 corpuri ale fiintei umane: corpul fizic, corpul energetic, corpul mental-emotional, corpul spiritual si corpul inteligentei superioare. Te afli intr-o stare de flux energetic, de miscare continua a vietii cand exista un aliniament al tuturor celor 5 corpuri (Si reciproca: te afli intr-o criza existentiala, cand cel putin doua dintre corpuri sunt de frecventa joasa, adica sunt praf :D).

In spiritualitatea budista, un sistem corespondent este cel al chakrelor (cele 5 corpuri ale fiintei umane sunt proiectii ale celor 7 centri energetici, numiti chakre). In pratica yoga, de exemplu, ai posibilitatea sa-ti deblochezi un anume centru enegetic prin practicarea regulata a unei anumite asane. Dar despre yoga, sunt foooarte muulte de spus, asa ca intr-un post viitor…

energie
In faza de constientizare a nevoii de schimbare (aici), care este consecutiva colapsului despre care vorbeam (dar poate sa lipseasca, in cazul unora), iti dai seama ca modelul de gandire pe care il foloseai pana in momentul zero al schimbarii tale nu-ti mai iese de folos. Stii ca nu-ti este de folos in functie de rezultanta ecuatiei, ca la matematica. Daca rezultatul vietii tale este o energie de vibratie joasa, negativa (o recunoastem cu totii :D), atunci trebuie sa schimbi componentele ecuatiei.
Ai nevoie asadar de un nou model care sa fie racordat la cine esti tu cu adevarat, la valorile tale, la ceea ce admiri in viata, la ceea ce iubesti sa faci.
Un alt sabotor al energiei necesare schimbarii, pe langa credintele limitative, este atasamentul fata de filmul din capul tau si discursul pe care iti doresti cu ardoare sa il impui vietii. Putem fi atat de ambitiosi in nefericirea noastra incat ne e mai comod sa ramanem in aceeasi stare proastra decat sa recunoastem ca gresim. Vorba americana: We would rather be sick than wrong.

2. Dar cum poti iti insusesti o perspectiva noua asupra vietii, care nu-ti apartine inca, pana la acel moment zero cand decizi ca vrei o schimbare in viata ta si lucrezi in directia schimbarii?
Unde se opreste gandul schimbarii? La momentul actiunii, evident. Actiunea este mai multa decat o afirmatie pozitiva scrisa cu rujul pe oglinda din baie, actiunea este un proces, iar un proces are nevoie de sustinere, adica de energie. In plus, pe langa acest combustibil care este energia, schimbarea are nevoie si de o noua baza pe care sa formeze ca proces. Daca eu gandesc la fel si privesc viata din acelasi unghi de incidenta, cum o cred in schimbarea din viata mea?
Pentru ca procesul noii actiuni sa devina automat (deci usor pentru minte) si sa inlocuiasca vechea gandire limitativa, el trebuie transformat in obicei. Obiceiul ia nastere doar daca este repetata noua actiune de suficiente ori astfel incat mintea sa nu se mai simta incomod si sa opuna rezistenta.
Sa revenim la energie. Deci energia, motorul schimbarii, de unde vine? Mecanica asta a schimbarii pare acum simpla, insa capcana in care cadem cu totii este tocmai aceasta intrebare. De unde vine energia schimbarii? Putem sa platim pentru ea? Ne-o da relatia de iubire pe care o avem? Ne-o da Dumnezeu sau Universul? Facem rate la banca pentru ea?
Energia vine din interiorul tau. Nu neaparat din minte. Mintea iti poate juca feste. Uneori mintea noastra e atat de agitata incat ia pe repede-inainte decizii care au la baza doar supravietuirea, si nu evolutia noastra. Atunci simtim stagnarea in viata noastra. Este prea intalnit si modelul in care mintea intelectualizeaza suficient de mult timp astfel incat sa se simta utila pentru Ego, acumuleaza informatii de dragul emanciparii, insa schimbarea sustenabila tot nu ia nastere.
3. Emotiile negative
Negative is normal. It does not make you successful but it’s absolutely normal. Handle it. (Jim Rohn)
Oricat de mult as recunoaste meritele psihologiei pozitive, cred ca ea functioneaza mai eficient in momentul in care reusim sa ne acceptam emotiile negative, observandu-le, traindu-le, vindecandu-le. E adevarat ca matematic, ar fi de dorit ca dupa o zi luungaaa balanta ta energetica sa incline spre plus, sa fi avut mai multe momente placute decat negative. Insa pentru a ajunge la capacitatea sa constientizezi aceste emotii negative (care iti consuma din energie evident) e nevoie sa le simti, sa le lasi sa treaca prin corp si sa le intelegi cauza.
Vorbim aici mai ales de momentele de criza existentiala din viata noastra, care apar ca o implozie a trairilor, gandurilor si emotiilor negative carora nu le-am acordat atentie sau pe care le-am provocat, inconstient sau nu, cu mintea noastra, urmata de actiuni nu atat de prielnice noua. E foarte simplu sa oferi retete oamenilor despre pozitivitate si sa gasesti nenumarate argumente in favoarea ei, dar oare functioneaza pentru cineva care a fost obisnuit(a) toata viata sa gandeasca negativ si sa se simta complesit de emotiile lui pentru ca societatea ii spune ca nu e frumos sa fii deprimat sau trist? Ce faci daca totusi ai un bagaj emotional si experiente dureroase? Ce faci cu acest „balast emotional” care este tot parte din tine? Orice renegi se mareste progresiv si te inghite intr-un final. Exact ca in Iona.
Daca stai drept si privesti intr-o oglinda, nu iti vezi ceafa. Dar ea exista. E parte din tine. Tu afli constient ca exista cand intervine o durere in zona cervicala. Dar ceafa e parte din tine si cand simti durerea, si cand ti-e bine. Cand durerea devine acuta, simti nevoia sa analizezi mai indeaproape zona dureroasa si incepi sa te masezi, sa pui mana acolo unde te doare.
Odata ce ai constientizat durerea din zona cefei, decizi ca e timpul sa te duci la medic, apoi faci fizioterapie, te apuci de sport ca sa previi o eventuala durere. Iei masuri. Exact cum inveti sa ai grija de corpul tau, poti sa inveti si cum sa ai grija de emotiile tale negative.
Din munca aceasta de dezvoltare si cunoastere a emotiilor negative poate sa iasa chiar un profit energetic in viata noastra, in functie de cat suntem interesati de evolutia noastra. In Human Design (stiinta diferentierii genetice), o frecventa de energie joasa (sa spunem, stresul) poate fi integrata si transformata intr-una de o frecventa ridicata (pozitiva), numita determinare, pentru ca mai apoi, in functie de munca interioara depusa, sa mai urce o treapta spre ceea ce se cheama impuls evolutional. Cu alte cuvinte, in momentul in care iti dai seama ca esti o persoana care se streseaza prea mult, din orice, poti sa inversezi energia consumata anterior in stres, si devii foarte determinata in activatatea pe care o faci si sa evoluezi, conditia ca acea activitate sa iti faca placere (starea de flux > creeaza energie).

Acum ca ai descoperit care este motorul schimbarii, trebuie doar sa te asiguri ca-l turezi cum iti potrivit tie, dandu-i combustibilul potrivit, la viteza potrivita. Si asta este o reteta personalizata pentru fiecare. Cum fiecare dintre noi suntem fiinte unice si irepetabile, din fericire :))), trebuie sa ne gasim acele resorturi care sunt benefice pentru noi, sa le identificam si sa le transformam in disciplina. Evident sunt si unele universal valabile si ultracunoscute: cititul, sportul, conectarea cu natura, meditatia, alimentele sanatoase, gandurile pozitive, relatiile sanatoase etc samd.

 

Cum am devenit, din lupul singuratic, iubitoare de workshop-uri?

Pasionata fiind despre orice activitate care analizeaza intr-un fel sau altul psihicul uman, am facut si pasul catre dezvoltarea personala prin intermediul workshop-urilor. Este simplificat spus „un pas” pentru ca el este alcatuit, de fapt, din multe frici, care ne impiedica sa facem multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sau care ni se potrivesc cel mai bine, dar despre care nici nu banuim a ni se potrivi. Un simplu pas spre schimbare pe care nu-l facem tocmai pentru ca, in timp ce ne pregatim sa sarim, mintea a tesut deja sapte scenarii imaginare, si false totodata: „Nu esti suficient de bun!”, „Cine te crezi?!”, „Nu a mai facut nimeni asta”, „Nu o sa-ti iasa niciodata” etc.
De ce spun ca a fost un pas urias pentru mine?!
Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca unicitatea unui om ii sperie pe ceilalti ca mersul in pivnita noaptea. Ar fi multe de povestit pe podul asta dintre cum esti tu cu adevarat? si cum cred ceilalti ca esti?. Podul asta e parte din povestea aia cu lupul singuratic care da iama in turma de oi.
Lupul singuratic este ceea ce eu numesc intr-un sens popular un om care este introvertit. Un om introvertit este cel care manifesta tendinta de a-si rezolva de unul singur problemele, prin introspectie si reflectie. De asemenea, relaxarea pentru un om introvertit se intampla preponderent prin activitati care stimuleaza interiorul (meditatie, yoga, citit, scris etc). Conform definitiei jungiene, modalitatea in care o persoana isi reincarca resursele atunci cand vorbim despre energie, perspectiva din care priveste viata si modul de relationare determina incadrarea intr-unul dintre cele doua tipare psihologice binecunoscute: extrovertit sau introvertit.
Mai multe informatii despre tipurile de personalitate, in functie de aceste criterii psihologice, introversiunea si extraversiunea, dar si de celelalte criterii care compleaza celebrele teste ale personalitatii MBTI (Myers Briggs) aici  si aici.
Ceea ce societatea numeste „lup singuratic” („uita-l si pe ciudatul asta”, „soarece de biblioteca”, „neadaptat social” etc.) este cealalta fata a monedei, cea demonizata, preferabila polemizarii pentru ca, nu-i asa, drama si telenovela sunt printre genurile „literare” preferate, si nu doar la televizor.
Prima mea experienta mea cu workshop-ul de Psihodrama, ca metoda de terapie si dezvoltare personala, a inceput cu workshop-ul sustinut de psihologul Carmen Ghita .
Trebuie sa recunosc ca a fost ca un salt urias cu parasuta (fiecare cu adrenalina lui :))) in afara zonei mele de confort; nu pentru ca nu credeam in utilitatea lui, ci dintr-o ambitie personala (frica sau pattern, mai exact): acela de incerca sa-mi rezolv probemele de una singura, de a citi si rasciti subiecte in stransa legatura cu ceea ce imi doream sa rezolv sau sa obtin (depasirea unor traume din copilarie, gasirea motivatiei interioare, descoperirea vocatiei, probleme in relationare, distrugerea unor pattern-uri, destramarea unor relatii toxice, ascutirea anumitor abilitati si temperarea unui comportament cu tendinte depresive etc. Asa cum se observa, mental si intelectual le-am cam bifat pe toate :))).
Ceea ce ne scapa noua oamenilor insa, in parcursul acesta in dezvoltare personala sau terapie, ori dezvoltare spirituala, este tocmai integrarea acestor cunostinte si punerea lor in practica. Cea din urma cale fiind singura care forteaza creierul sa parcurga noi cai neuronale, deci sa invete noi obiceiuri.
Atunci cand lucrezi cu oamenii, in mijlocul lor chiar asta realizezi. De cele mai multe ori involuntar, experimentezi si traiesti ceea ce „postulezi” sau citesti. Eu m-am surprins pe mine insami, si pe altii (din cate am aflat), atunci cand am descoperit ca, introvertita asa cum ma stiam (ambiverta, de fapt), m-am simtit ca pestele pe uscat, sub umbrela aceluiasi interes pentru psihologie. Am realizat o conexiune minunata cu alti oameni complet straini, care au aflat despre mine lucruri pe care nu le stie nici macar propria-mi oglinda.
Acesta este si scopul terapiei prin psihodrama, ca fiecare participant sa se transforme intr-o oglinda pentru celalalt (principiul proiectiei in psihologie, formulat de Tata Jung, bineinteles), astfel incat, intr-un mediu sigur, si nefortat, sa te poti recunoaste (si cunoaste mai indeaproape) prinvind comportamentul celuilalt.
Am avut astfel ocazia sa ma vad pe mine ca la 20 de ani ( o fata mult prea matura pentru varsta ei, care si-a insusit inconstient toate problemele familiale, si vreo cateva dintre cele ale lumii, dar cu o forta extraordinara de a le depasi, uitandu-ma la viata ca la o lupta continua, nestiind ce sa fac cu atata energie si forta, imparteam sarcastic mai mult traznete decat voie buna, vorba aceea: bad marketing is good marketing anyway); sau cum as arata eu peste 20 ani, in cazul in care m-as abate de pe drumul asta al dezvoltarii personale, atat de inconfortabil pentru multi: o femeie trecuta de varsta a doua, care a inceput o noua facultate, pentru ca abia acum a avut timp sa-si descopere adevarata vocatie, intre timp s-a sacrificat apoteotic in numele iubirii, lasandu-se pe ea pe ultimul plan, pentru ca, nu-i asa, iubirea cere sacrificiu.
Pentru mine a fost o experienta unica: sa ma (re)descopar prin intermediul unor oameni complet necunoscuti, care vad in mine, dupa numai 6 ore petrecute impreuna, ceea ce eu am uitat in timp ce societatea m-a facut sa cred ca sunt suma asteptarilor celorlalti. Am (re)descoperit ca sunt minunata exact asa cum sunt, chiar daca am obiective de atins in 3 zile si 10 metode Cum sa…?, si un plan de viata pe nspe ani, ca orice probleme cred ca as avea, exista cel putin o solutie daca imi deschid mintea si inima spre ea, ca uneori ma cred coplesita de propriile neputinte sau probleme, in timp ce alti oameni au aceleasi probleme sau se simt in fiecare zi ca o pisica pe sfoara vietii.

Am coborat asadar din plopul amintirilor cu „Saraca de mine” sau „vai, n-o sa-mi iasa niciodata asta” in mijlocul unor oameni complet necunoscuti, dar intre care s-a creat o chimie incredibila tocmai datorita intentiei pozitive pe care si-a setat-o fiecare in parte, dar care a coincis in cele de in urma: aceea de a fi un om mai bun.