Arhetipurile feminine și chakrele. Despre noua feminitate

 

Ce înseamnă o Călătorie interioară, dar o Zeiță modernă? Care sunt arhetipurile (modelele) feminității sacre și cum le putem integra în viața noastră ocupată?
Orice călătorie în sine este un proces. Nu-ți promit deci o destinație finală, o rețetă sau o pastilă magică, dar pot să te asigur că drumul va fi cel puțin interesant și revelator. Dar, mai ales, vindecător, pentru că dincolo de nuanța negativă pe care o dăm, de obicei, cuvântului ”vindecare”, vindecarea este cea mai aproape de starea naturală a omului, a omului complet, de momentul 0 în care am deschis ochii și ne-am imaginat: ”Mamă, mulțumesc! Ce viață mișto o să am”. Cel puțin, asta a fost intenția la originea vieții.
Zeița modernă înseamnă o nouă energie, o energie reînviată, trezită, proaspătă. Zeița te poartă cu gândul la altceva decât ceea ce trăiești deja: fie ca e un regret, o nemulțumire, o despărțire sau, pur și simplu, o îmbunătățire. Zeița din tine este, de asemenea, starea naturală a femeii, a omului, bucuria vieții și responsabilitatea asupra ei.
Și orice Zeiță este mai întâi o zeiță ”interioară”, indiferent de aspectul fizic sau trăsăturile corpului. Oriunde ai călători în lumea asta și cu oricine te-ai alătura, vei lua cu tine peste tot ceea ce ești deja. Și oricât de multă energie și timp am petrece întru învinuirea celorlalți sau adorarea lor, puterea adevărată de a schimba ceva în viața noastra va începe, întotdeauna, din interior, cu noi înșine.

Vorbeam de un aluat din care este plămădită ființa noastră feminină, o stare în care femeia se simte vitală și împlinită pentru că este conștientă că se află în esența ei. Dincolo de ceea ce credem că știm despre noi înșine, și în afară de ceea ce societatea ne toarnă în cap cu titlu de valabil și funcțional, există la baza psihicului nostru un aluat care poate fi modelat și recunoscut în ființa noastră, astfel încât să ne simțim împăcate cu noi înșine, întregi și pline de viață.
Ca să ajungem însă la esența noastră, până la plămădirea rolurilor prefăcute pe care le jucăm în societate și, uneori și în familie sau relație, trebuie să întoarcem puțin clepsidra. E nevoie să întoarcem și clepsidra timpului, ca să ne putem încadra corect pe scara evoluției, dar și pentru a ieși puțin din cotidianul sumbru, să vedem ce-au mai făcut alții prin istorie și ce am făcut noi cu moștenirea pe care ne-au lăsat-o.
Dar, și mai important est să ne întoarcem atenția din afară, din exterior, către noi înșine, către interiorul nostru.

yoga
Instropecție prin yoga și meditație

Dacă trecem puțin de sperietura care ne învață că lumea în care trăim și lumea interioară cu care trăim zi de zi, oră de oră, sunt în responsabilitatea proprie și personală, avem ocazia să ne și luăm înapoi vitalitatea, energia, timpul, spațiul mental, sănătatea, relațiile cu ceilalți și relația cu noi înșine.
În spațiul ăsta nou creat, curat și proaspăt, unde e și ordine și liniște, începe să se rotească și busola noastră interioară, care ne arată drumul spre ceea ce suntem cu adevărat: echilibru, iubire, vitalitate, bucurie.
Nu e mai puțin adevărat că drumul ăsta e presărat cu de toate, și bune și rele, și lumină și întuneric, dar busola…busola interioară e necesar să fie ghidul nostru și spațiul sacru la care să ne întoarcem ori de câte ori rătăcim drumul.
O astfel de busolă (interioară) este necesară și în călătoria unei femei spre adevărata ei feminitate. Prinsă istoric între opresiunea minții patriarhale și feminismul masculinizat, femeia de astăzi nu prea mai știe de la cine să învețe și încotro s-o apuce, mai ales, când negarea feminității ei i se citește în priviri și boala i s-a amprentat pe trup.
Iar între aceste două mari teme ale feminității, ne dorim ca femei relații împlinite, familii solide și succes profesional.
De prea multe ori, ni se spune doar cum ar trebui să fim, ce tipare de frumusețe să încadrăm, cât de ascultătoare la job să fim sau femme fatale în societate, și cât de aplaudate suntem că suntem multi-tasking (deși extenuate). Dar ce n-am da noi, femeile, pentru încă o validare socială și o dovadă de afecțiune?
După ce am creat acest spațiu nou și proaspăt în mintea noastră, este necesar să adăugăm informații conștiente care să ne aducă mai aproape de esența noastră feminină. ”Zeița”, ”zeitate”, ”divin”, ”sacru” înseamnă tocmai acest pământ mental virgin, o energie pură din care putem să creăm conștient ceea ce ne dorim de la viață.
Arhetipurile feminine conțin tipare de experienţă și conținuturi psihice comune tuturor femeilor din toate civilizațiile şi din toate timpurile. Este sunt ca o busolă interioară, care ne ajută ca femei să pendulăm între bine și rău, negativ și pozitiv, funcțional și disfuncțional
Arhetipurile implică un proces de dezvăluire (vedem care trăsături din arhetipurile feminine ne sunt cunoscute, ne-au fost implementate prin educație sau sunt un dat natural, pe care nu-l mai manifestăm încă).
După acest test al arhetipurilor feminine, ducem procesul de conștientizare mai departe și vedem cum se mulează energia noastră feminină pe modele comportamentale, numite arhetipuri feminine.
Periodic, ciclic, o luăm mereu de la capăt, dar ca nu de la același capăt. Adică, în timp, devenim mai mature, mai înțelepte, autentice, în acord cu noi înșine și cu energia din care suntem construite.

P.S. eBook-ul ”Călătoria Zeiței Interioare” este disponibil pentru comandă online! Te invit să începi propria călătoria către zeița ta interioară!

Cu drag,

Cristina (Colecționarul de vise)

P.S.2. Dacă îți dorești să afli ce gândesc despre vindecarea feminității și feminitatea autentică, mă poți urmări aici!

Arhetipurile feminine. Despre adevărata feminitate

Recenzie la cartea lui Toni Wolff, Formele structurale ale psihicului feminin

Marion Woodman: ”From a personal ego perspective an archetype energy can be bad and unbearable, but from a spiritual perspective it can be transformed into something meaningful and purposeful”.

Dincolo de ceea ce credem că știm despre noi înșine, și în afară de ceea ce societatea ne toarnă în cap cu titlu de valabil și funcțional, există la baza psihicului nostru un aluat care poate fi modelat și recunoscut în ființa noastră, astfel încât să ne simțim împăcați cu noi înșine, întregi și plini de viață.

Ca să ajungem la esența noastră, până la plămădirea rolurilor prefăcute pe care le jucăm în societate și, uneori și în familie sau relație, trebuie să întoarcem puțin clepsidra. E nevoie să întoarcem și clepsidra timpului, ca să ne putem încadra corect pe scara evoluției, dar și pentru a ieși puțin din cotidianul sumbru, să vedem ce-au mai făcut alții prin istorie și ce am făcut noi cu moștenirea pe care ne-au lăsat-o.

puer aeternus marie-louise von franz
Două femei despre psihologia lui Jung

Dar, și mai important est să ne întoarcem atenția din afară, din exterior, către noi înșine, către interiorul nostru.

Dacă trecem puțin de sperietura care ne învață că lumea în care trăim și lumea interioară cu care trăim zi de zi, oră de oră, sunt în responsabilitatea proprie și personală, avem ocazia să ne și luăm înapoi vitalitatea, energia, timpul, spațiul mental, sănătatea, relațiile cu ceilalți și relația cu noi înșine.

În spațiul ăsta nou creat, curat și proaspăt, unde e și ordine și liniște, începe să se rotească și busola noastră interioară, care ne arată drumul spre ceea ce suntem cu adevărat: echilibru, iubire, vitalitate, bucurie.

Nu e mai puțin adevărat că drumul ăsta e presărat cu de toate, și bune și rele, și lumină și întuneric, dar busola…busola interioară e necesar să fie ghidul nostru și spațiul sacru la care să ne întoarcem ori de câte ori rătăcim drumul.

O astfel de busolă (interioară) este necesară și în călătoria unei femei spre adevărata ei feminitate. Prinsă istoric între opresiunea minții patriarhale și feminismul masculinizat, femeia de astăzi nu prea mai știe de la cine să învețe și încotro s-o apuce, mai ales, când negarea feminității ei i se citește în priviri și boala i s-a amprentat pe trup.

Iar între aceste două mari teme ale feminității, ne dorim ca femei relații împlinite, familii solide și succes profesional.

De prea multe ori, ni se spune doar cum ar trebui să fim, ce tipare de frumusețe să încadrăm, cât de ascultătoare la job să fim sau femme fatale în societate, și cât de aplaudate suntem că suntem multi-tasking (deși extenuate). Dar ce n-am da noi, femeile, pentru încă o validare socială și o dovadă de afecțiune?

Vorbeam mai sus de un aluat din care este plămădită ființa noastră feminină, o stare în care femeia se simte vitală și împlinită pentru că se află în esența ei.

După ce am creat acest spațiu nou și proaspăt în mintea noastră, este necesar să adăugăm informații conștiente care să ne aducă mai aproape de esența noastră feminină. ”Zeița”, ”zeitate”, ”divin”, ”sacru” înseamnă tocmai acest pământ mental virgin, o energie pură din care putem să creăm conștient ceea ce ne dorim de la viață.

Arhetipurile feminine conțin tipare de experienţă și conținuturi psihice comune tuturor femeilor din toate civilizațiile şi din toate timpurile. Este sunt ca o busolă interioară, care ne ajută ca femei să pendulăm între bine și rău, negativ și pozitiv, funcțional și disfuncțional
Arhetipurile feminine implică un proces de dezvăluire (vedem care trăsături din arhetipurile feminine ne sunt cunoscute, ne-au fost implementate prin educație sau sunt un dat natural, pe care nu-l mai manifestăm încă).

După acest test al arhetipurilor feminine, ducem procesul de conștientizare mai departe și vedem cum se mulează energia noastră feminină pe modele comportamentale, numite arhetipuri feminine.

Jung a identificat 4 mari arhetipuri feminine (inspirate din mitologie, adică din rolurile zeițelor grecești despre care am vorbit în luna decembrie, Luna Feminității).

  1. Arhetipul Mamei
  2. Arhetipul Amazoanei
  3. Arhetipul hetaira sau Companioanei
  4. Arhetipul Mistică

În cartea sa, Studii despre psihologia lui Jung, Toni Wolff (cunoscută și ca ”misterioasa călugăriță a lui Jung”)  a detaliat trăsăturile acestor patru arhetipuri feminine. După ce am studiat ceva cărți de-ale lui Jung, mi s-a părut fascinantă perspectiva unei femei despre aceleași teorii ale psihanalizei jungiene și cu ce diferă o abordare feminină de una masculină. De altfel, se spune că Toni a fost ”la femme inspiratrice” a lui Jung, cea care l-a inspirat în dezvoltarea multor teorii.

”Mi se pare că femeile întâmpină în genere un soi de dificultate în a fi conștiente de ele însele, raportarea la propriul eu. Mă refer la Eul psihologic, și nu doar la un sentiment personal al Eului, care poate diferit de esența și conștiința feminină.

Pentru că femeia se raportează biologic mai întâi la relație (eros) decât la sine, ea cade mai ușor pradă decât bărbatul identificării cu persoale sau ideile care o interesează”,” (Toni Wolff)

De exemplul, primul model de feminitate pe care îl învățăm este mama sau cea mai apropiată ființă din copilărie. Dacă aceasta a perpetuat prin comportamentul ei un model de femeie supusă, plină de sacrificii, devotată, sau masculinizată, pentru că a fost încorsetată de economia vremii să aducă și bani în casă, voi învăța probabil că bărbații sunt inutili, îi voi devaloriza sau îi voi idealiza (în lipsa unui model de tată autentic), îmi voi sacrifica sănătatea pentru o recunoaștere socială a femeii din mine etc. ș.a.m.d.

Să revenim la cele 4 arhetipuri ale lui Jung:

  1. Arhetipul Mamei: Mama este caracterizată de atitudinea maternă de devoțiune și grijă, caritabilă și educativă. Mama își găsește împlinirea prin ceilalți, iar o insatisfacție a acestui rol matern poate duce femeia în depresie (*Rolul matern nu înseamnă neapărat familie și copii, ci se manifestă prin ocrotirea oricărei vietăți). Latura negativă a arhetipului mamei este mama devoratoare, overprotective, care trăiește doar prin copiii ei. Pericolul constă în momentul în care copiii natural părăsesc cuibul, iar mama poate pica în depresie pentru că nu s-a preocupat și de a da un alt sens vieții, în afara familiei. În relație cu bărbatul, femeia cu arhetipul foarte dezvoltat îl vede pe acesta ca pe un soț, tată al copiilor sau chiar copil (bărbați imaturi), și mai puțin ca pe un bărbat autentic. Tocmai de aceea, bărbatul va căuta să-și manifete masculinitatea întărindu-și poziția profesională (tată și soț absent) sau chiar o relație extraconjugală.**Zeița Hera, despre care am vorbit aici, conține arhetipul matern.
  2.  Arhetipul hetaira sau companioana bărbatului. Acest tip de femeie se raportează la psihicul bărbatului, potențează acestuia valoarea personală și dezvoltarea spirituală. Pentru femeia cu acest arhetip pronunțat, relația este decisivă. În haina Atenei, femeia ”companioană” învață să devină mai independentă de relația cu bărbatul, în eventualitatea în care, evident, relația s-ar putea destrăma. Atât hetaira, cât și arhetipul mamei sunt tipare feminine personale, adică se dezvoltă în relațiile cu ceilalți.
  3. Arhetipul Amazoanei (Artemis). Pentru femeia Amazoana, titlul de soția unui bărbat nu-i spune nimic, fiindcă ea vrea să-și câștige singură laurii. În aspectul ei luminos, ea aduce o înviorare personalității bărbatului pentru că îl provoacă la performanță. Umbra Amazoanei însă este o cruce destul de greu de cărat, pentru că în sălbăticiunea ei atât de apetisantă privitorului, Amazoana sfidează orice formă de autoritate și poate fi o furie cumplită. Odată traversat întunericul propriei naturi sălbatice, Amazoana luptă pentru idealurile și valorile unei comunități prin accentuarea propriei personalități.
  4. Mediala sau Femeia Mistică, cel de-al doilea tipar feminin impersonal (independent și colectiv) după Amazoană. Mediala este scufundată în apele inconștientului colectiv (impersonal). Inconștientul are efect când este conștientizat și poate aduce o valoare nemăsurată a ceea ce credem că știm deja. Femeia Mistică este cea care pune, direct sau indirect, întrebări cu privire la realitatea vieții. Este cel mai puțin recunoscut aspect al femeii, la nivel interior, dar și la nivel de societate, pentru că sperie. De altfel, vrăjitoarele erau arse pe rug. Mediala este puntea dintre văzut și nevăzut, conștient și inconștient, spirit și materie, intuiție, senzorialitate, magnetism, atracție.

”Toate cele 4 arhetipuri feminine există ca potențial femeie, însă ea o va realiza pe cea care este în cea mai mare măsură compatibilă cu natura ei. Dacă femeia și-ar putea asuma cu înțelegere acest proces de transformare, și-ar găsi locul potrivit în lumea de astăzi, și-ar îndeplini sarcina culturală, câștigându-ți astfel siguranța interioară, pe care o poți găsi numai dacă nu proiectezi asupra altora propriile conținuturi psihice, propria Umbră.” Toni Wolff, Studii despre psihologia lui Jung. Forme structurale ale femininului

P.S.1. Dacă ți-a fost de folos articolul, te aștept cu un share sau like și pe FB.

P.S.2. Instrumente și tactici în Călătoria Zeiței Interioare și despre cum ne dozăm energia feminină (din cele 7 chakre) între aceste 4 arhetipuri feminine, în primul meu eBook ”Călătoria Zeiței Interioare. O poveste despre vindecarea feminității”, disponibil pentru comandă online aici.

Cu drag,

Cristina (Colecționarul de vise scrise, alias, momentan, Amazoană + Medială :))

ebook new cover
eBook ”eBook ”Călătoria Zeiței Interioare.” disponibil pentru comandă online aici.

Prima meditatie ghidata din seria celor 7: Prima chakra (Chakra radacina)

V.I.S. (vindecare, inspiratie, schimbare)

 Nu intamplator am ales substantivele acestea pentru acronimul blogului V.I.S. Vindecarea este o etapa premergatoare si necesara inspiratiei si creatiei. Iar schimbarea sustinuta vine doar in momentul in care ne-am facut munca interioara de vindecare, ne-am constientizat blocajele (mentale, emotionale, spirituale), creand astfel un spatiu nou, fertil schimbarii. Mintea noastra (de exemplu, memoria) poate prelucra o cantitate limitata de informatii (desi are potential infinit): adica nu ma pot preocupa de evolutia spirituala si alte arii complementare atata timp cat sunt in depresie sau sufar de o nevroza sau sunt dependent.

Un instrument de a trece la vindecarea emotionala si fizica, este linistirea mintii si focusarea atentiei in corp.

Prin conectarea cu respiratia abdominala, mintea se linisteste si permite corpului sa se relaxeze. In starea de relaxare, energia curge prin corp, vindecand blocajele mentale, emotionale, fizice.
Prima chakra este resposabila cu sentimentul de siguranta si stabilitate, sediul fricilor constiente si inconstiente,
La nivelul primei chakre (element asociat pamant) ne identificam cu posesiunile materiale, rolurile pe care le avem in viata personala si socio-profesionala, visuri ale parintilor intreprinse pentru noi. Siguranta data de lumea materiala este iluzorie insa, iar sentimentul de „acasa” poate fi autentic doar atunci cand ne simtim echilibrati.

 

Blocajul in a transcende spre alte nivele de constiinta vine si din satisfactia nivelului de constiinta la care ne aflam momentan, multumirea ca ceea ce am desenat ca fiind viata noastra ne asigura supravietuirea Ego-ului prin proiectii, confort, placere si alte beneficii colaterale. De-asta crizele sunt singurele momente in care avem sansa sa ne rupem de cunoscut si sa exploram.
Vortexul energetic (numit in filozofia hindusa, chakra) de la nivelul caruia ne traim preponderent viata are forma unui lumi intregi in care am investit timp si energie, deci ne e foarte greu sa renuntam voit, de unde si blocajul si amanarea de a trascende spre alte realitati, perceptii, spre nou. Complexitatea cu care vine la pachet fiecare vortex energetic este dublata de traumele experimentate, blocajele, patternurile, adica noi straturi de energie pe care le adaugam inconstient celor vechi. E ca un cerc perfect inchis. Asa pare, cel putin.

Fiecare chakra contine informatii despre nivelul mental, emotional, spiritual, fizic, sub forma unor valuri energetice de diferite frecvente sau vibratie. Fiecare chakra reprezinta in sine o lume intreaga, cum spune Jung** : ganduri-emotii/stari-actiuni/decizii, culoare, elemente, valori, focus, energie concentrata/blocata in raport cu domeniile vietii (iubire, sanatate, bani, vocatie, cariera etc.)

Fateta asta a vietii, a realitatii, in care noi credem ca suntem doar ce cunoastem despre noi, e adevarul pentru noi. Util pentru Ego, dar incomplet.

Echilibrare Chakra radacina prin Asana Yoga

Atunci cand traim in frica si anxietate, ramanem la nivel inferior de evolutie. Cu alte cuvinte, in momentul in care esti nevoit sa-si indeplinesti nevoile fiziologice de baza (hrana, mancare, adapost, sex) nu mai ai energie pentru a te preocupa de evolutia spirituala si dezvoltarea personala. Infruntarea fricilor poate ajuta la trezirea primei chakre. De asemenea, sentimentul ca suntem “inradacinati” il putem obtine prin conectare cu natura, nu neaparat plonjand in posesiuni materiale.

Atasamentul fata de limitari face sa apara obstacole in calea cresterii noastre spirituale, astfel ca atasamentul este obstacolul principal al chakrei coroanei. De obicei, Ego-ul formeaza aceste atasamente, pentru a-si mentine individualitatea si siguranta. Pentru dezvoltarea celei de-a saptea chakre, nu exista o metoda mai buna decat meditatia. Meditatia este actul in care constiinta devine constienta de sine. Meditatia este la fel de importanta pentru spirit, cum sunt hrana si odihna pentru trup. (Sursa: http://www.constiintacolectiva.ro/constiinta/calatoria-chakrelor-si-rolul-fiecareia-in-constiinta-umana#.WdXIXYpx0nc)

Deci care-i treaba cu chakrele astea?

Ce credem ca stim despre viata si, implicit despre noi, se situeaza pe aceeasi linie cu experienta procesata la nivelul de constiinta la care ne aflam. Adica perspectiva pe care o ai la un anumit moment dat este egala cu continutul obtinut in raza vizuala, prin intermediul unui instrument, sa zicem in exemplul nostru, o pereche de ochelari. Calitatea si claritatea ochelarilor prin care ne uitam la viata este analoga, la un nivel foarte simplificat de dragul intelegerii, claritatii nivelului nostru de constiinta.
De fapt, trezirea constiintei noastre seamana mai mult cu o perspectiva din avion decat cu o imagine liniara si singulara in fata ochilor ca si cum am circula doar pe sinele de tren. Mai mult, constientizarea inseamna nu doar observarea vietii, ci experimentarea ei în plin moment, in prezent.

P.S. Daca ti-a fost de folos articolul, te astept cu un like pe pagina de Facebook!

https://www.facebook.com/cristinalotru01/

Mai nou, ma gasesti si pe soundcloud, unde voi publica celelalte 6 meditatii ghidate pentru echilibrarea energiei chakrelor!

Cu drag,

Cristina (Colectionarul de Vise Scrise)

Vindecarea energiei feminine. Căsnicie – dorință vie sau condiționare mentală?

Arhetipul Herei –  Mireasa eternă 

Hera, Zeița Căsniciei, este definită în psihologie ca un arhetip feminin vulnerabil (relațional), în sensul că femeia în energia Herei se simte „incompletă” dacă nu-și găsește un partner gata de căsătorie.
Capcana acestui arhetip, mai ales în lumea modernă, este că o femeie nu-și alocă suficient timp pentru a cunoaște bărbatul cu care își dorește neapărat o căsătorie.

Dacă măritișul devine o altă bifă pe un check-list personal, sau unul impus de mamă sau societate, riscurile ca femeia să nu vadă clar viitorul soț, sau să-l cicălească până-l face ”bărbat de casă”, sunt destul de crescute.

Printre calitățile Herei, de care pot beneficia și femeile cu arhetipuri sălbatice (independente), se numără: fidelitatea și respectul pentru conceptul de relație, păstrătoare a valorilor familiei tradiționale, bună creștere și educare a copiilor, focusare mentală și leadership.

Arhetipul Herei

În prima parte a vieții, deși matură psihologic, o femeie cu un arhetip predominant al Herei va pune cariera pe locul 2 și va alege căsnicia. Către partea a doua a vieții însă, remușcările și impulsurile creative îi vor umbri ambiția inițială de a se căsători cu orice preț, transformând-o într-o femeie frustrată, nervoasă sau apatică. Mai ales, după ce copiii își iau zborul, mamele pot suferi de sindromul ”empty nest”, pentru că toate ambițiile și visurile personale au fost sublimate în cârca copiilor.

Energia Herei poate fi recunoscută în fixațiile și rigiditatea mentală. Adesea, aceste atribute masculine au fost preluate de la mamă sau de la modelul feminin cel mai apropiat în copilărie: trebuie să te măriți, trebuie să-mi faci un moștenitor, ce-o să zică lumea?, așa nu se face, e păcat etc.

Prinsă undeva într-un trecut al familiei dezbinate, Hera speră ca prin sacrificiile ei actuale să împlinească un ideal de căsătorie sau relație. În mare parte, pentru a-i demonstra mamei (și societății) că poate. Undeva, pe acest drum, Hera împlinește orbește mai mult o dorință inconștientă de fetiță rănită în căutarea unei familii decât o nevoie psihologică naturală a femeii.

De unde această dorință puternică a Herei de a se căsători?

Umbra Herei, adică partea negativă pe care nu și-o recunoaște, este atracția pentru putere, prin alăturarea de energia masculină a bărbatului. În mitologie, zeița Hera a fost ostracizată de societatea patriarhală antică, la fel ca majoritatea femeilor în acea perioadă. Grija pentru ritualul căsătoriei, în cazul Herei, a venit ca o compensare pentru lipsa ei de decizie în plan socio-politic și familial.

Căsătoria este, de fapt, în primul rând, simbolul psihologic al unirii a două energii complementare, yin și yang, feminin și masculin, în psihicul omului. În cazul femeii-Hera, partnerul său este idealizat pentru că, în interiorul ei, femeia conține psihologic o autoritate care nu este lăsată să se exprime: căutarea spirituală, cariera potrivită, schimbările sociale, preocuparea pentru binele societății, statut socio-economic. Scopul căsătoriei urgente este tradus așadar prin nevoia urgentă de a uni masculinul și femininul în psihicul femeii. De aici, infatuarea femeii care iubește prea mult, a depresiilor post-divorț, a supunerii oarbe în fața autorităților și a bărbaților.

Cum putem vindeca rana Herei?

Corp:

  • activități sportive care te scot din minte (yoga, alergat, concursuri sportive, dansuri
  • practică respirația conștientă și yoga
  • petrece timp în natură

Minte:

  • fa-ți un inventar al condiționărilor sociale și familiale
  • începe să iei decizii conștiente și asumă-ți responsabilitatea oricare ar fi rezultatul
  • renunță la perfecționism și judecată când relaționezi
  • alătură-te altor femei și caută modele pozitive de compasiune și iubire

Emoții:

  • învață valoarea unei conexiuni autentice, fără a aștepta să bifezi vreun deziderat
  • ai încredere în autoritatea ta interioară (arhetipul Hestiei) și cea exterioară (Atena sau Artemis)
  • conectează-te la energia feminină sacră: compasiune, deschidere, receptivitate, senzualitate prin prezența la workshopuri și cursuri de feminitate.

Dacă ți-a fost de folos articolul, te aștept cu drag și pe Facebook. Începem să creștem ca și comunitate de femei, și nu numai!

V.I.S. (Vindecare, Inspirație, Schimbare)

fb

 

 

Călătoria Zeiței Interioare continuă. De la fetița rănită la femeia jovială

Arhetipul Persefonei – Fetița interioară rănită

Femeile, care nu-și pot asuma daruri ca introversiunea, imaginația, sensibilitatea, se simt nepotrivite în această lume rațională, obiectivă și disciplinată. Pe de o parte, ele ar trebui să se accepte și să-și recunoască moștenirea feminină (prin lucrul cu aceste arhetipuri ale sacrului feminin).

Iar pe de altă parte, în lumea exterioară, fetița rănită trebuie să se împace cu modelul patern social, dar și cu bărbatul său interior care o îndeamnă la independență financiară, emoțională, socială.

Sustenabilitatea, protecția și disciplina nu mai sunt doar atribute ale autorității instituționale ori ale șefului sau ale iubitului/soțului. Ele sunt înmaganizate în claritatea cu care o femeie privește viața, în puterea de analiză și asertivitate (energia masculină interioară).

Arhetipul Persefonei

Persefona este Zeița Inconștientului (Umbrelor), dar și a fecioarei eterne. Spre deosebire de Hestia, Zeița spirituală înțeleaptă (conștiință superioară), Persefona guvernează, alături de Hades, lumea inconștientului, a nevăzutelor, a magiei. Imaturitatea ei vine din rana separării de mamă, Demetra. Sarcina Persefonei în călătoria sa interioară este să integreze învățăturile Mamei Pământ (ciclul natural al vieții: viață-sexualitate-moarte) și să devină o femeie matură.

Spre deosebire de arhetipurile independente (Atena, Artemis, Hestia și Afrodita), Persefonei îi lipsește curajul manifestării și focusarea conștiinței. Pierdută în apele inconștientului, Persefona simte durerea personală și a tuturor femeilor, dar nu a învățat (încă) cum să-și folosească darurile personale: intuiția și sensibilitatea pentru a se vindeca pe sine și pe ceilalți.

Persefona îmi pare imaginea fetiței rănite și speriate care există în fiecare dintre noi însene, la un anumit moment în viață. Fie e rănită de părinți, în relație sau de societate, fie nu știe cum să aibă la acces la puterea sa interioară, de unde și starea constantă de victimă.

Psihologic, caracterizarea Persefonei seamănă cu arhetipul femeii mediale, al lui Jung, însă maturitatea și înțelepciunea emoțională și spirituală sunt la stadiu foarte incipient în arhetipul Persefonei.

Asta, deoarece rana interioară, a relației cu mama sa, primează și devine pentru Persefona (la fel ca și pentru multe dintre noi), cea mai importantă deviză a vieții: jobul nostru este despre ce voia mama, noi iubim ca mama noastră, relația de iubire este sau nu pe placul mamei, ceasul biologic al conceperii trebuie să semene cu al mamei, și alte astfel de condiționări.

Mediala trăiește destine ca și cum ar fi ale, ei dar care nu-i aparțin. În loc să fie mediatoare, dintre conștient și inconștient, ea devine victimă a naturii sale. Dacă posedă însă ceva care o diferențiază, sentimentul pentru limitele conștiinței și valorile timpului său, la fel ca o Amazoană, ea se poate pune în slujba celorlalți.” (Toni Wolff, Studii din psihologia lui Jung)

Potențialitatea unei femei cu un predominant arhetip al Persefonei constă în sensibilitatea sa emoțională și accesul natural către zona emoțiilor, al subconștientului, al magiei (vindecării).

Latură psihologică pozitivă a acestui arhetip constă într-o dulceață permanentă, o iubire și un respect față de viață în sensul mai larg. Atunci când se află pe drumul misiunii sale, când își cunoaște calitățile și defectele, o Persefona are atât înțelepciune, cât și aerul inocenței, indiferent de vârstă.

Exemplul personal cu Arhetipul Persefonei

Prinsă între condiționări sociale de supunere și ascultare și dorința inconștientă de a obține atenția tatălui, am fost mereu un copil docil, timid și tocilar (după cum se vede din îngrămădirea de cuvinte cu emfază). Ce am înțeles mai târziu, datorită psihanalizei, a fost că rolul de fetiță care face pe placul celorlalți nu mă caracteriza, în esență, câtuși de puțin. Am aflat asta, mai ales după ce mi-am ”înnobilat” mintea și sufletul cu o nevroză minunată și accese de furie. Da, furie. Vă imaginați o fetiță mică și blondă, cu ochii mari și albaștri, cuminte și studioasă, care urlă la orice figură autoritară din viața ei? Cam astea sunt, pe scurt, consecințele neacceptării naturii noastre feminine adevărate. Așa cum mi-a arătat multa mea muncă de dezvoltare personală, s-a dovedit că una dintre cele mai mari răni ale mele ascundea și o comoară mare: dorința de a schimba lumea, lupta pentru valorile mele și natura mea independentă.

Cum poți să echilibrezi energia prea intensă a Persefonei (Arhetipul Fetiței Rănite)?
Corp:

  • activități cu pământul, natura, cu mâinile
  • fă o disciplină din ritualurile de senzualitate: băi cu spumă, aromaterapie, meditație, dansuri orientale
  • activități fizice care solicită și forța fizică (Ashtanga Yoga sau alergat)
  • cunoaște oameni, locuri noi și începe activități noi

Minte:

  • ia-ți și propriile decizii, fără a te consulta cu ceilalți, și asumă-ți riscuri
  • planifică și prioritizează
  • fă-ți timp și pentru creativitate și relaxare
  • practică meditația pentru focusarea atenției și conștientizare

Emoții:

  • ia contact cu emoțiile tale și numește starea în care simți că te afli
  • începe să spui Nu și să-ți conservi energia pentru ce contează pentru tine
  • devino conștientă de adevărul tău interior și exprimă adevărul în fața altora
  • cultivă arhetipul lui Artemis sau al Atenei pentru focusare mentală și al Afroditei (senzualitate & creativitate) (Sursa: aici)

O recapitulare a celor 7 arhetipuri feminine aici:

Harta arhetipuri feminine
Harta arhetipuri feminine (traducere din cartea Goddesses in Every Woman, de Jean Shinoda Bolen

Urmează articolul despre arhetipul preferat de multe femei, arhetipul Herei (Zeița căsniciei).

Dacă ți-a fost de folos articolul, te aștept cu drag și pe Facebook. Începem să creștem ca și comunitate de femei, și nu numai!

V.I.S. (Vindecare, Inspirație, Schimbare)

De la mama răniților la consiliere în dezvoltare personală

Arhetipul Demetrei – Mama răniților

Cu arhetipul (tipologia) Demetrei (zeița grânelor, arhetipul mamei), facem trecerea către arhetipurile feminine care se dezvoltă în relații cu ceilalți și, care pot deveni dependente de ceilalți.

Arhetipul Demetrei este îndeplinit pozitiv prin grija pentru ceilalți, instinctul matern, îndrumarea spirituală și psihologică a celorlalți. Atunci când niciuna dintre nevoile de mai sus nu este satisfăcută, ea poate ajunge în depresie, pentru că simte că și-a ratat una dintre nevoile principale ca femeie: aceea de a-i ocroti pe ceilalți.

Când este conștientizat arhetipul mamei, femeia poate avea grijă de ceilalți și prin alte tipuri de activități, nu neapărat familie  sau relație: prin îndrumare, consiliere, activități sociale.

Mitul Demetrei spune că aceasta a dăruit umanității cunoaștere spirituală prin alchimizarea  propriilor experiențe dureroase. De la victimă la învățătoare nu este decât un singur pas: vindecarea energiei feminine.

ArhetipulMamei

Atunci când arhetipul mamei devine foarte puternic într-o anumită etapă biologică, femeia simte nevoia să devină mamă, să procreeze. Capcana ar putea fi că acest instinct inconștient ar împinge-o pe femeie să aducă pe lume un copil într-o relație toxică sau ca să păstreze cu orice preț o relație.

La maturitate, sunt și femei care se identifică atât de mult cu rolul de mamă, încât uită să-și aducă împlinire în viața lor altfel decât prin prisma copiilor. Atunci când realizează că de fapt grija de mamă nu mai este necesară (copilul devenind adult), femeile intră într-o criză existențială care le cere să-și caute urgent sensul vieții.

O altă capcană a arhetipului mamei este rolul de mama răniților, pe care femeia și-l însușește în relație. Deși, la origine, instinctul matern este propriu femeii (așa cum am văzut mai sus), el este folosit în mod excesiv în relația de iubire, pentru a menține trează atenția bărbatului. Cu alte cuvinte, femeia se folosește inconștient de energia sa maternă (atunci când nu este conștientă de puterea ei feminină) pentru a construi o relație.

În aceeași ordine de idei, femeia care se bazează doar pe calitățile ei materne (acel lung șir de compromisuri pe care-l numim gresit ”iubire”) va atrage bărbați imaturi emoționali, care încă mai au, la nivel inconștient, nevoie de atenția necondiționată a unei mame.

Paradoxul în relație, și suferința femeii, vine din faptul că acest rol de ”mamă” va deveni insuficient pentru bărbat, chiar enervant, pe parcursul relației.

Când femeia devine mai mult o Demetra decât o Afrodita în relație, bărbatul caută să reaprindă focul pasiunii în afara relației.

Ceilalți sunt doar invitați în viața noastră, protagonistele sunt noi înșine.

Femeile cu un puternic spirit matern nu știu să spună Nu. Deși sunt la capătul puterilor, au impresia că și-ar pierde identitatea de femei (rolul de îngrijitoare) dacă nu ar mai oferi celorlalți. Aici ne salvează celelalte arhetipuri de care am vorbit până acum: Hestia (spiritualitate), Atena (educație) și Artemis (luptătoare). Prin onorarea acestora, noi ne umplem cu energie și motivație, suntem împlinite cu viața noastră și avem și din ce să oferim celorlalți.

Ce face o femeie să iasă din rolul de mama răniților?

Femeia care devine conștientă că deține și alte însușiri decât instinctul matern și grija pentru ceilalți, își dedică timp pentru ea însăși, se răsfață cu energia senzuală a Afroditei, meditează ca o Hestia, are hobby-uri și activități în afara relației ca Atena și Artemis.

De aceea, spuneam la începutul proiectului ”Călătoria Zeiței Interioare” că este importat să ne însușim și dezvoltăm energia feminină virgină (independentă) de tip Artemis, Atena sau Hestia. Acestea din urmă sunt atribute care rămân în picioare indiferent dacă femeia este sau nu într-o relație, dacă are sau nu succes în viața profesională și socială. A ne baza tot timpul pe validarea și atenția din partea celorlalți este o rețetă sortită dependenței și dezechilibrului interior.

În articolele următoare, vom discuta despre celelalte două arhetipuri feminine relaționale: Persefona (Zeița misticismului, inconștientului) și Hera (Zeița Căsniciei).

Dacă vrei să citești despre arhetipurile feminine ale independenței: Atena, Artemis și Hestia  și Zeița alchimică, Afrodita.

Dacă ți-a fost de ajutor articolul, te aștept cu drag și pe Facebook!

Harta arhetipuri feminine

Bibliografie:

  1. Femei care aleargă cu lupii, Clarissa Pinkola Estes
  2. Divinul feminin, John Noyce
  3. Femininul arhetipal, Manfred Schmidt-Brabant, Virginia Sease

Femeie, cel mai mare defect al tău poate deveni cea mai mare calitate a ta

Arhetipul Artemis – Lupta nobilă

Esența arhetipului Luptătoarei (Artemis) este fundamentală pentru independența unei femei, pentru recunoașterea misiunii sale personale, a viziunii pe care o are asupra vieții.

Artemis (zeița Războiului, a Naturii, zeița sălbatică) explică nevoia femeii de a avea, în primul rând, o relație bună cu sine însăși, de a-și onora autonomia și libertatea de gândire. Când nu se întâmplă asta, adică atunci când femeia se identifică doar cu grija pentru ceilalți, ea își pierde vitalitatea și sensul în viață.

diagram of human emotions

Energia Luptătoarei o energie de vibrație foarte ridicată (150), chiar și atunci când este negativă (furia) pentru că are rolul de a schimba, transforma o situație dureroasă, cu care inconștient nu suntem de acord (de unde și enervarea!). Furia este semnalul roșu, de alarmă, care ne îndeamnă să acționăm. După furie, urmează depresia sau apatia, o stare din care este mai dificil să ieșim fără ajutor specializat, pentru că suntem scurși de energie.

Arhetipul Artemis în relație cu tatăl
De exemplu, o fetiță care a vrut toată viața să-i facă pe plac tatălui ei (să fie ascultătoare, docilă, fetița-prințesă), și mai târziu bărbaților din viața ei, și-a inhibat inconștient arhetipul Artemis (zeița războiului) și a simțit că orice ar întreprinde nu ar fi suficient de bun, devenind astfel workaholică, perfecționistă. Cu toate acestea, Artemis nu și-a atins potențialul maxim, pentru că în inima ei de fetiță rănită nu s-a considerat niciodată suficient de bună, astfel încât să prezinte lumii roadele muncii ei.

Arhetipul Artemis a lucrat, la suprafață, în favoarea maturizării forță a femeii (împingând-o spre succesul exterior prin perfecționism), dar, în adâncime, fetița nu și-a iertat niciodată tatăl și nu a scăpat de sentimentul de vină și rușine (adică nu s-a acceptat pe ea însăși, acea esență sălbatică, independentă, non-conformistă).

25625458_1689365054417710_1063084598_o.png

Femeia-Artemis se comportă ca un bărbat tocmai pentru că încearcă să-și folosească energia arhetipului înnăscut (al Războinicei), dar că o face greșit, sub formă de răzbunare pe bărbați (prin activarea complexului parental), în rolul de fetiță rănită încă.

Paradoxal, arhetipul Războinicei nu a fost îndeplinit spre împlinirea femeii, pentru că în timp ce pulsa din sine fluxul creator și autenticitatea, complexul parental apăsa cu presiune și mai mare spre a îndeplini nevoia din copilărie de a-i face pe plac tatălui (”Nu sunt suficient de bună încă” sau ”Niciun bărbat nu este suficient de bun pentru tine”).

Arhetipul Artemis în relație cu mama

Conform legendei, zeița Artemis nu și-a apreciat niciodată mamă, aflându-se în repetate rânduri în poziția de a o salva. Arhetipul Artemis reprezintă, psihologic vorbind, negarea vulnerabilității și slăbiciunilor din noi înșine. În copilărie, fetița își propune inconștient să nu-i semene deloc mamei slabe de caracter în fața vicisitudinilor vieții (sau tatălui). Urmând o dorință inconștientă de împlinire acestui deziderat (care e, de fapt, o rană) de a fi tot timpul puternică, femeia ajunge la maturitate să se poarte mai mult ca un bărbat, nu ca o femeie, sperând astfel că viața nu o va arunca nicicând în genunchi.

În urma educației primite, femeia caută să se comporte ca o femeie, doar că neavând un model de feminitate viabil, ori se masculinizează, ori se comportă ca o fetiță rănită.

Vindecarea acestui complex din copilărie vine în momentul acceptării părinților de origine și, simultan, a acceptării proprii slăbiciuni interioare, naturală de altfel pentru ființa umană.

Dublată de înțelepciunea spirituală a unui arhetip de tip Hestia sau de blândețea unei Hera (arhetipul mamei), femeia Artemis învață compasiunea față de sine și de ceilalți.

Cum afli care arhetip feminin este cel mai pregnant în personalitatea ta?

Poți completa acest chestionar: http://www.goddessmeca.com/the-goddess-quiz/ sau dacă ești pasionată de astrologie, poți apela la o astrogramă. De exemplu, Soarele sau Ascendentul în Berbec arată clar un arhetip Artemis predominant (Marte este guvernatorul Berbecului și al Scorpionului), o energie masculină intensă pe care femeia este necesar să o transforme (alchimizeze) într-o misiune personală. Altfel, neutilizată nobil, această energie marțiană poate fi distrugătoare și mare consumatoare de energie.

Exemplul personal cu timiditatea și complexul de inferioritate ”Nu sunt suficient de bună”

Undeva de-a lungul călătoriei mele, nu știam că sunt o Hestia sub acoperire, deși simțeam că simt mai mult decât ceilalți oameni și că solitudinea este vindecătoare. În copilărie, ceilalți mă vedeau ca un copil timid, iar între timp am ajuns să cred și eu asta. Am tot crezut că nu am încredere în mine și am fost rănită de atâtea ori, încât am decis inconștient să devin un Ares (zeul războiului), pedepsindu-i pe ceilalți și înăbușindu-mi astfel feminitatea. Dar în sufletul meu, purtând această armură agresivă, nu mă simțeam deloc Acasă. E ceea ce se întâmplă și în fenomenul masculinizarea femeilor. Femeile care nu au avut parte de un model feminin pozitiv, vor începe să se poarte asemeni modelului masculin, cu care societatea este de acord: nu e frumos să plângi, nu e bine să fii introvertită, nu o să ai succes dacă nu ești un zbir.

O să vorbim în articolele următoare despre celelalte arhetipuri feminine:
  • Afrodita (Zeița Iubirii): zeița alchimică (transformatoare), rolul de iubită, senzuală și creativă
  • Hera (Zeița Căsătoriei): rolul de soție, fidelitate și angajament
  • Demeter (Zeița Mamă): rol de mamă, protecție
  • Persefona (Zeița Întunericului): fiica mamei, femeia receptivă
P.S. Dacă ţi-a plăcut acest articol, sharuiește și pe FB aici. Te aștept la evenimentul online: Arhetipul Luptătoarei, duminică, h 18:00, înscrieri aici.

Bibliografie: O carte de referință pentru înțelegerea feminității autentice și a independenței energiei feminine (autonomie), este ”Femei care aleargă cu lupii”. Eu o citesc pentru a 3-a oară 🙂

1351417-0-240