Luna Nouă în Leu: Fluturele și durerea metamorfozei

atentie_prezenta_meditatie

Luna Nouă este un moment bun să ne punem intenții clare și să ne schițăm obiective pentru luna în curs, chiar pentru anul care urmează. Fiindcă vorbim și de o eclipsă solară, cu ocazia Lunii Noi în Leu, efectele acestei perioade vor fi resimțite pentru următoarele 6 luni.

Din punct de vedere arhetipal, mesajul Leului este unul puternic și inconfundabil: fii protagonistul, regele sau regina din viața ta, și deschide-ți inima, dăruind celorlalți din preaplin, nu din lipsă. Partea solară a vieții, curaj, vitalitate și creativitate, și neapărat, expansiune sunt trăsăturile pe care le răscolește simbolul Leului în noi.

De multe ori, când privim o zodie de foc (Berbec, Leu, Săgetător), observăm la un nivel superficial intensitatea lor și pasiunea pentru viață, ne simțim poate copleșiți de această energie. La un nivel mai de dedesubt, suntem de fapt atrași de alura lor solară, regală și expansiunea această a conștiinței.

Perioada anunțată de această Lună Nouă în Leu din 11 august este asemănătoare cu (re)nașterea fluturelui care stă să iasă din cocon. Ce îl împiedică să zboare încă? Pentru fiecare dintre noi, un moment de liniște cu noi înșine ne poate da răspunsul mult dorit: poate e necesar să ne respectăm faza evolutivă în care ne aflăm și să învățăm răbdarea, poate avem nevoie să învățăm lecția stimei de sine și să ne asumăm strălucirea sau poate avem așteptări prea mari de la o realitate care nu ne place, dar la care am contribuit prin conștiința noastră.

Cert este că această eclipsă solară parțială în Leu este destul de tumultoasă, pe toate planurile, schimbă ordinea, pune o lupă asupra aspectelor dureroase, dar ne oferă, de fapt, o binecuvântare deghizată, la fel ca și eclipsa solară de anul trecut, din august 2017. O eclipsă deschide ușa schimbării, mai ales pentru semnele astrologice fixe (Leu, Taur, Scorpion, Vărsător), cărora nu prea le place schimbarea.

 

Paradoxal, aceleași semne fixe ajung să fie inițiatorii și promotorii mișcărilor sociale și a transformărilor personale, dacă armonizează aceste schimbări cu misiunea personală și propria evoluție. Cu alte cuvinte, schimbarea o acceptăm mai ușor în momentul în care o provocăm conștient și îi înțelegem necesitatea sau urgența în viața noastră.

 

O altă temă a Leului este munca din plăcere și starea de abundență, adică a atrage ceea ce meriți și ești (nu doar ce vrei sau îți dorești!), din toate punctele de vedere: relații, bani, stimă și statut social, admirație.

Care este miezul, punctul 0 al ființei tale de unde izvorăște această încredere în viață și abundență? Se cheamă stimă de sine, valoarea propriei persoane, indiferent de aprobarea și validarea celorlalți, indiferent de reușite, relații sau perioade mai puțin plăcute. Acea valoare a ființei umane, iubire și sâmbure de divinitate este, de fapt, singura constantă din viața noastră.

Stima de sine este un sentiment pe care îl recunoști în corp ca o senzație fizică placută, de calm și bucurie. Sentimentul apare ca urmare a gândurilor pozitive pe care le ai despre propria persoană, și implicit, despre lume. Când ajungi să te cunoști cu adevărat și să te accepâi așa cum ești, decojești în mintea  ta ca pe o ceapă condiționările și părerile celorlalți despre tine. Rămâne apoi acest sâmbure de adevăr: relația cu tine însuți. Deci, baza stimei de sine este relaâia cu sine însuși, respectiv iubirea de sine.

*stima de sine = valoare ca om, indiferent de roluri și posesiuni

Stima de sine este, așadar, o evaluare intrinsecă  și obiectivă a oricărei ființe umane.

Ea ar trebui să existe de la natură, însă condiționările familiale (așa cum se întâmplă într-un mediu familial toxic, în relații de codependență), dar și cele sociale (părerea aspră și judecata celor din jur) ne învață, de mici, să avem o părere proastă despre noi înșine.

Ca arhetip feminin, leul, acest simbol al puterii, este reprezentat în Călătoria Zeiței Interioare de arhetipul Reginei. Atunci când o femeie lucrează cu arhetipul Reginei, de obicei, se află într-o perioadă de maturizare a Ego-ului său și de recunoaștere a Sinelui său autentic. Cu ce o ajută în plus arhetipul Reginei, față de celelalte arhetipuri feminine? Claritatea intențiilor sale, relaționarea fluidă cu ceilalți, recunoașterea socială și tot ce are legătură cu puterea de manifestare.

P.S. Pe 24 august, cu ocazia Lunii Noi în Pești, vă aștept din nou la Atelierele de feminitate și astrologie. Luna – arhetipul mamei”.

Ce vei afla la acest atelier?
• Cum îți poți exprima feminitatea unică în funcție de propria astrogramă?
• Cum să nu te mai compari cu celelalte femei și să nu te mai simți ”eclipsată”?
• Cum să-ți atingi potențialul feminin, integrând și partea de Umbră și partea de Lumină a arhetipului mamei?
• Cum poți să-ți echilibrezi emoțiile și stările, aflând poziția Lunii în harta ta natală (astrogramă)?
• Cum cultivi grija și iubirea de sine în funcție de poziția Lunii în harta ta natală?

Înscrierile sunt încă deschise. Numărul maxim 10 persoane: https://www.facebook.com/events/640961076302771/

Luna Plină în Săgetător: Când oportunitatea întâlnește viziunea

luna-plina-sagetator.jpg
Sursa: http://astromatrix.org

Dintre toate Lunile Pline din acest an, îmi pare că energia celei din 29 mai a venit să ne dea lumea peste cap și să ne dea dureri de cap, la propriu (insomnii, stări de amețeală, migrene, emoții intense). Totul cu un scop nobil firește. Sistemul (corpul, mintea, sufletul sau orice alt sistem) trebuie curățat și detoxifiat pentru a se putea regenera, pentru noutate.
Să vedem și explicația astrologică dincolo de intuiția feminină. Jupiter, guvernatorul Săgetătorului, se află în mișcare retrogradă în Scorpion până în 10 iulie 2018. În timpul retrogradării, Jupiter este mai aproape de Pământ, ceea ce face ca energia lui să fie mult mai intensă.
În mod normal, arhetipul lui Jupiter ca semn astrologic susține abundența, bunăstarea, înțelepciunea și optimismul. Firește, aflat în mers retrograd în Scorpion, ne îndeamnă să avem curajul săpăm întâi în noi înșine pentru a ajunge la aceste resurse interioare. Și această muncă de excavare poate fi realmente dureroasă, mai ales atunci când credem, la nivel subconștient (ascuns ca Luna de lumina zilei), că nu merităm abundența, bucuria și optimismul.
Perioada Lunii Pline este în fiecare lună un prilej bun pentru introspecție și regenerare, analiza gândurilor și a acțiunilor noastre, precum și a nevoilor noastre cele mai urgente. Aflată în semnul Săgetătorului, în Luna Plină din 29 mai, căutarea libertății și ruperea de vechile canoane și experiențe se conturează ca un mesaj foarte puternic. În principiu, dacă onorăm această perioadă cu liniște și introspecție, ar trebui să auzim vocea interioară care ne strigă exact încotro să mergem.
Ce ne învață fiecare perioadă de așa-zisă criză și frământări sufletești? Ne învață să ne uităm mai atent și mai adânc în interiorul nostru, la ce gândim, cum ne comportăm și de ce am uitat să mai visăm. Adică ne învață să fim onești cu noi înșine. Și după furtună (energia scorpionică), vine și vremea bună a norocului (Jupiter, Săgetător), mai ales când conștientizezi că norocul ți-l faci cu mâna ta prin munca asta de prezență, asumare și responsabilizare.
Luna Plină în Săgetător ne ajută să bucurăm de proiectele începute în decembrie 2017 (Luna Nouă în Săgetător) sau ne pune la îndoiala lipsa de conștientizare și asumare prin intensificarea emoțiilor negative și mesaje ale subconștientului.
Lărgirea percepției impusă de Jupiter, intensitatea emoțiilor din partea Lunii Pline (care semnifică vârful icebergului sau punctul culminant) și detectivul Scorpion, toate ne susțin în munca noastră de dezvoltare personală și autocunoaștere pentru că orice efort de autocunoaștere îți dă puterea interioară înapoi.

P.S. Dacă ți-a plăcut articolul de azi, te aștept cu un share în comunitatea V.I.S. (Vindecare, Inspirație, Schimbare)!

Jurnal de Coach (II): Relația cu banii și stima de sine

         Formarea mea in Life Coaching de la inceputul acestui an mi-a adus o mare sansa sa lucrez in continuare la mine insami, dar si m-a facut sa constientizez si ca: dupa problemele personale, relatii sunt al doilea cel mai mare catalizator al nevoii de schimbare, cunoastere si tranformare. Un al doilea motiv pentru care iubesc Coaching este posibilitatea interactiunii Client-Coach, crearea unor spatiu nou, unic si creativ din intrebarile ”la țanc” ale Coach-ului si constientizarile Clientului.

         In aceasta idee, si pentru cei care vor sa stie mai multe despre Life Coaching, am dat drumul unui noi sectiuni pe blog: Jurnal de Coach.

32734062_1842083965812484_5343770529834729472_n
Cipru, Ayia Napa, Parcul De Sculptură

Noua sectiune va cuprinde articole din experienta mea cu persoanele care isi doresc sa inceapa acest proces de transformare (cu permisiunea lor bineinteles!), un set de intrebari deschise (dedicate constientizarii clientului) si posibile solutii si actiuni pe agenda clientului.

Astazi, in Jurnal de Coach (II), vorbim despre legatura dintre relatia cu banii si stima de sine.

Caz client:

      Clientul si-a propus sa inteleaga de ce nu se simte entuziasmat la job si care ar fi motivele din spatele acestei stari. Desi ii place activitatea pe care o desfasoara zi de zi si considera ca este rasplatit pentru aceasta, resimte cumva o lipsa de energie si entuziasm. Prin intermediul intrebarilor deschise, am ajuns si la subiectul relatiei clientului cu natura banilor si cum stresul cauzat de cheltuirea sau castigarea banilor il impiedica sa se bucure cu adevarat de activitatea pe care o desfasoara.

        Din a doua sedinta, am inceput sa creionam si valorile care stau in spatele relatiei cu banii, si anume, siguranta, certitudine, dar si un sentiment de confort personal, in satisfacerea anumitor dorinte personale. Am reusit sa descoperim metaprogramul din spatele lipsei de ssiguranta in privinta banilor, desi factual nu era cazul. Credinta cum ca banii sunt o resursa nesigura si deci ”se fac greu” vine din copilarie, atunci cand lipsa banilor era o sursa de pericol, un barometru prin care, la liceu, de exemplu, ceilalti copii masurau prin intermediul banilor valoarea personala. In acest context familial, clientul a invatat ca banii sunt foarte importanti, mai ales atunci cand lipsesc, si ca este necesar ca ei sa reprezinte o sursa de motivare, dar si de stres.

       Strategia dezactivarii acestui program de perceptie limitativ pe care am folosit-o a fost disocierea dintre siguranta (in sensul exagerat, de pericol) si castigul banilor, adica a anxietatii in privinta banilor, prin readucerea in prezent a perceptiilor si exemple din viata profesionala a clientului.

In spatele fricii de a nu avea suficienti bani, se ascunde parerea legata de valoarea personala si increderea in abilitatile proprii.  Banii sunt asadar un beneficiu secundar, nu un scop in sine. Odata descoperit scopul mai inalt care mana clientului in obtinerea sigurantei financiare: incredere in sine si recunoastere socialaclientul isi poate sustine procesul de transformare prin motivatie (energie).

Intrebare: In acest moment, considerati ca suma pe care o castigati lunar va asigura necesitatile de baza?

Raspuns: Da, clar. Chiar mai mult.

⦁ Intrebare: Inteleg. Imi puteti da un exemplu in care banii sunt totusi o sursa de stres?⦁ Raspuns: In momentul in care fac o cheltuiala mai mare, pe care mi-o doresc insa, ma simt in nesiguaranta ca s-ar putea sa raman fara bani.

⦁ Intrebare: Aha. Si exista posibilitatea reala sa ramai fara bani chiar daca faci o cheltuiala mai mare?

⦁ Raspuns: Nu. De obicei, sunt foarte calcultat. Dar mereu pun raul in fata. Asa ca sa ma asigur.

⦁ Intrebare: Inteleg ca banii reprezinta o sursa de siguranta, va da senzatia de siguranta?⦁ Raspuns: Da, categoric.

⦁ Intrebare: Ce alte resurse din viata ta ti-ar mai putea asigura aceasta nevoie de siguranta?

⦁ Raspuns: Daca as avea o anumita specializare, daca as fi buna la ceva, mi-as gasi de munca.

⦁ Intrebare: Ce alt aspect ( in afara de bani si cariera) iti aduce sentimentul de siguranta in viata ta?

⦁ Raspuns: Siguranta de sine si increderea in propriilor forte.Accesul Clientului la resursele interioare. *Prin cea din urma intrebare „Ce alt aspect ( in afara de bani si cariera) iti aduce sentimentul de siguranta in viata ta?” am reorientat atentia de la siguranta data exclusiva de bani pana la siguranta de sine, care se gaseste intotdeauna in interior.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

     Cum te ajuta procesul de Life Coaching si ce aduce nou in viata ta?

 ⦁ Procesul de ascultare activa si dialog permite clientului sa se simta in siguranta, ceea ce i-a oferit confortul necesar pentru a se exprima liber si autentic

⦁ Faptul ca i-au fost ascultate dorintele, i-a activat increderea ca-si poate atinge obiectivele si ca doar o chestiune de raportare perceptiva la propria persoana

⦁ A constientizat cat de multe abilitati de a se sustine profesional are, in paralel cu jobul actual. Posibilitatea schimbarii jobului nu mai pare atat de infricosatoare deoarece siguranta de sine nu mai are legatura cu banii, ci cu increderea in fortele proprii

⦁ A constientizat ca deja avea o mare doza de incredere in sine si proactivitate, dar ca limbajul pe care il folosea cu sine insusi era limitativ. Prin schimbarea perceptiilor si reframing a reusit sa se conecteze cu aceasta motivatie interioara si metascop.

P.S. 1 Daca ti-am starnit interesul pentru o sedinta de Life Coaching, ma poti contacta aici (email: cristinalotru@gmail.com)

P.S. 2. Daca ti-a fost de folos articolul, iti poti distribui pe FB sa-i inspire si pe altii!

Cu drag,

Cristina (Colectionarul de Vise Scrise)

Jurnal de Coach (I)

Dacă ne-am petrece mai mult timp dezvățându-ne de ceea ce știm deja și învățând ceva nou, în fiecare zi, despre noi și despre ceilalți, am ajunge mai aproape unii de alții, și de noi înșine.Jurnal-de-coach

La începutul acestui an, mi-am propus să-mi schimb o credință (nevoia de a control) și să experimentez o nouă stare în viața mea ”Let go and receive!”, parafrazat în română ” Dăruiește și primește!”. Dificil s-ar putea spune pentru o perfecționistă și un control freak, dar cu adevărat am simțit în tot corpul că e nevoie să fac loc în viața mea pentru ”spontan”, ”deschidere”, ”încredere în viață”, ”magie”, ”sincronicități”.

Mi s-a confirmat pentru  a nu știu câta oară că vezi realitatea și oamenii direct proporțional cu ceea ce tu crezi despre tine și că realitatea interioară creează și atrage realitatea exterioară. Nu ar fi nimic rău în asta, dacă nu ne-ar răpi șansa de a vedea oamenii exact așa cum sunt (nu cum credem noi că sunt), de a ne cunoaște pe noi înșine cu onestitate și de a crea viața pe care ne-o dorim.

Până la urmă, același filtru pe care îl atașezi realității interioare este același pe care îl atașezi celorlați. Dacă nu conștientizezi asta, riști să te învârți în același cerc vicios: ceilalți sunt de vină pentru starea mea interioară, iar eu nu ”pot” face nimic pentru că puterea le-am dat-o deja celorlalți.

Cred că e foarte greu, mental, să îmbrățișăm o schimbare pentru că presupune să dăm drumul vechiului Eu pentru a ne da șansă să ne recreăm. Un semnal de rezistență la schimbare ar fi îndârjirea cu care ținem de percepțiile, părerile, diplomele și relațiile noastre.

Schimbarea nu e neapărat să fie wow, ci în interiorul tău să simți că s-a învârtit ceva, o rotiță mică, sau poate chiar că s-a întors clepsidra. Și ai avut o mică revelație care te-a adus mai aproape de tine însuți și de ceilalți. Cum ”știi” asta? Pentru că atunci când ești în acest spațiu nou al schimbării, simți iubire (acceptare, conexiune, onestitate). Simți că poți face orice.

Și tot la începutul acestui an, mi s-a mai confirmat că experiența și relațiile cu oamenii sunt catalizatoare și te transformă și te cresc la fel ca pe Făt- Frumos: într-o lună cât alții într-un an.

Tot ce contează ca să începi o schimbare în viața ta este o intenție, o afirmație cu care te trezești în minte și în suflet, și pe care îți dai voie să o urmezi fără să încerci să te asiguri că iese, că va merge, că va funcționa.

Magia dezvoltării personale nu stă în a spune oamenilor ce să facă și cum să gândească chiar dacă tu vezi ”soluția” la orizont, ci să-l accepți și să-l aștepți pe celălalt pe drumul propriei sale conștientizări. Și, bineînțeles, aceeași bunăvoință este valabilă pentru propria persoană.

Rolul tău ca om (valabil și pentru Life Coach) este să uzi o floare, nu poți să o ”faci” să crească, ea crește singură și își trage singură seva vieții pentru că e natural florii să crească și să înflorească.

Asta am învățat de curând de la trainerul nostru Alice, la cursul de Life Coaching pe care îl urmez acum la MT Evolution Academy.

P.S. Dacă ți-a plăcut articolul, te aștept cu un share pe FB!

P.S. Primul meu eBook, dedicat feminității este online și este disponibil aici pentru comandă!

Cu drag,

Cristina (Colecționarul de Vise Scrise)

Despre confuzie mentală și depresie. Unde călătorește atenția noastră?

În încercarea personală de a observa încotro de duce energia psihică a unei zile (pe care o resimțim cel mai intens la nivelul corpului fizic), am început să observ, cu smerenie și nervi totodată, unde naiba zboară mintea în 24 h?, de parcă a intrat timpul la apă.

Dacă lăsăm mintea să funcționeze doar pe pilot automat (fără auto-observație și introspecție), mintea călătorește fix acolo unde vrea ea (Bahamas, fostul, viitorul super-job, pubertate, copilărie), sau, mai exact, acolo unde este obișnuită să călătorească.

În inventarul zilelor noastre, dintre care multe seamănă unele cu altele, la fel cum gândurile seamănă foarte mult unele cu altele (coincidență?!), se formează un cerc vicios din care parcă am vrea să ieșim. Dar parcă nici nu prea știm cum, dar nici n-am admite în ruptul capului că nu avem dreptate și că am scăpat hățurile de la căruța vieții noastre.

O să mai spun o dată, și n-o să mă satur să repet, că într-o asemenea societate tehnologic și informațional dezvoltată, noi nu „știm” cine suntem cu adevărat și cum să ne facem viața mai bună. Colac peste pupăză, suntem ca societate și mult mai bolnavi și rupți de noi înșine.

Consecințele groase ale ignoranței noastre (sau atotștiutorism-ului occidental) se văd sporadic și temporar (uneori) când bulgărele de zăpadă a ajuns la baza dealului. Unde eram noi când viața noastră începea să o ia la vale? Probabil în viață, dar neprezenți.

atentie_prezenta_meditatie

Știu de pe-acum ce-o să spună amatorii de raționalism: ce-i, domle, cu prezența asta? altă blasfemie metafizică orientală?. Încearcă însă pentru câteva zeci de secunde să fii prezent și atent la respirația ta (aka, să nu te gândești la nimic) și, dacă reușești din prima, continuă pe drumul ăsta non-spiritual.

Acuma, de dragul subiectului și al literelor, ne grăbim să punem etichete (eu însămi o fac prin folosirea ironiei), însă ele nu sunt decât niște cutii, în care încercăm să ne compartimentăm viața ca să nu ne scape chipurile, așa cum încercăm să ne compartimentăm ziua aglomerată, să ne controlăm soțul, să ne manipulăm iubitul sau copiii și să ne ”facem” drumul direct la țintă către succes.

Obținem de cele mai multe ori ce ne ”dorim”, cu un oarecare gust amar și o stare de oboseală.

Ce înseamnă, de fapt, să fii prezent în viața ta?

Înseamnă să știi sigur că ai închis ușa de la casă în timp ce te grăbeai spre serviciu și să nu fie nevoie să te întorci din drum să verifici (adică să întârzii oricum la serviciu:)).

În primul rând, cel mai mare dar al prezenței este calmarea minții și atenția. Atenția se traduce prin energie. Dacă mintea îți zboară în 7 locuri în același timp, dintre care niciunul nu se cheamă ”aici și acum”, vei fi mai obosit (și mai puțin productiv).

**Am promis în titlu că o să vorbesc și despre depresie. Depresia e un proces mai complex decât o simplă apatie (lipsa de energie psihică și fizică) și variază de la caz la caz ca rezolvare, dar, în principiu, depresia înseamnă tot lipsa atenției și a prezenței din propria-ți viață. O să revin mai amănunțit pe subiect într-un viitor articol.

Al doilea, dezvoltarea noastră personală. Mintea noastră cu multă potențialitate are un număr limitat de informații pe care le poate digera într-o zi. E important să ne alegem ”hrana mentală” (gândurile).

Al treilea, relațiile noastre. Multă lume se plânge de lipsa conexiunii veritabile între oameni, care am început să preferăm rețelele de socializare în loc de SOCIALIZARE. Tot din neprezență și lipsă de energie. (Definitie : Socializarea este procesul prin care individul uman își formează personalitatea învățând comportamente, abilități, informații, care îl fac ființă socială capabilă să trăiască și să se dezvolte în societate).

Btw, pisălogeala și manipularea în relație nu e atenție. Atenția implică empatie și acceptarea celuilalt.

Al patrulea rând, sănătatea. Așa haotică cum e mintea ta, cam așa funcționează și organismul tău. Nu ești obișnuit să respecți legile corpului tău și să-l asculți, atunci corpul tău va face legea și îți va răspunde potrivit atenției pe care i-o acorzi.

Al cincilea, ca să nu mă lungesc, deși ar mai fi câteva, RESPONSABILIZAREA. Nu ai cum să devii prezent, fără să devii atent la viața ta. Devenind atent, parcă începi să vrei să schimbi lucruri. Adică să devii responsabil. Adică adult.

Responsabilitatea asupra vieții noastre, din poziția nouă de administrator-observator, este un mare dar pe care ni-l putem face, dar nu ni-l facem. Îl așteptăm că alții să fie responsabili pentru noi.

Responsabilizarea o fi un mare dar, dar ne cam enervează, că ne punem la treabă.

Așa că mai bine așteptăm. La Guvern, părinți, soș, iubit, copiii, soacră, șef, biserică, societate, Dumnezeu, Univers, natură. Ia uite ce lungă e lista, sigur se găsește vreun bun samaritean care n-are ce face cu timpul lui?

De ce așteptăm ca alții să ne ofere fericirea, adică să se responsabilizeze pentru noi? Pentru că e mai comod și mai simplu minții. Și da, categoric, implică mai puțină energie din partea noastră. Exact energia pe care nu o avem pentru că muncim mult ca să obținem succes și bani, ca să ne cumpărăm treburi care să ne ”aducă” fericirea, ca să ne iubească ”iubi”, ca să fim iubiți și apreciați de ceilalți care oricum nu sunt atenți la noi, ca să-i criticăm pe alții de la TV sau să-i hulim pe internet că oricum noi ne-am resemnat pe canapea, ca să ne drogăm să uităm de confuzia mentală că și așa nu avem timp și energie să fim fericiți, care energie oricum o ripim trăind în trecut sau așteptând pensia, când oricum o să fim mai fericiți că, ghici ce?!, o să avem mai mult timp. Dar mai puțină viață.

Dacă asta nu e o afacere proastră pentru noi, nu știu ce altceva e?! :))

În toată povestea asta despre energie, atenție, confuzie mentală și apatie, am dat peste o carte de NLP (programare neurolingvistică), care se numește foarte sugestiv ”Programarea mentală. De la persuasiune și spălare a creierului, la ajută-te pe tine însuți și metafizică practică”, de Eldon Taylor .

Taylor spune că ”În stările normale, obișnuite de conștiință (starea de conștință beta), mintea acționează din poziția sa cea mai critică. Ea judecă în mod constant informațiile provenite din vorbirea interioară și de la alții. Ea evaluează și reacționează. Adevărul e că mai cu seamă reacționează. Asta, deoarece, chiar și atunci când credem că evaluăm, cel mai adesea emitem mai întâi judecăți.

Cu alte cuvinte, în timpul stărilor normale de trezie, mintea subconștientă acționează asemenea unui program de software, alimentând fluxul vieții în fiecare zi, printr-un mozaic de interpretări izvorâte mai ales din evitare și legea atracției”.

Deci unde ne este întreptată atenția (la televizor, în bârfit, în judecata aspră asupra propriei persoane, a altora, în emoțiile negative), acolo se duce și energia noastră, iar la sfârșitul zilei ne întrebăm (dacă ne întrebăm!) de ce nu s-a ales nimic și de ziua asta.

*”Studiile arată că o persoană va intra într-un minut într-o stare de conștiință alfa, deci semi-hipnoză, din momentul în care s-a așezat în fața televizorului”. Eldon Taylor

Tot Taylor spune că accesarea subconștientului nu se face cu aceleași instrumente ale conștientului (voință, ambiție, bătut cu pumnul în masă), ci prin modificarea undelor cerebrale: de la beta (conștient) la alfa (stare de veghe).

La un nivel de începător, putem chiar noi înșine ”să stăm de vorbă” cu subconștientul nostru (oricum o facem, când ne uită Dumnezeu în fața televizorului*), folosind:

  • imaginile, desenele, vocea scăzută (meditații ghidate) 
  • meditație
  • yoga, prin posturile care implică calmare și ”golirea” minții prin respirație
  • prin technici de masaj, presopunctură, EFT (tehnică de eliberare emoțională)
  • hipnoză etc.

Scopul acestor tehnici este să ducă mintea într-o putere mai largă de sugestie (și mai puțin autocontrol mental), cu scopul de a pătrunde informații noi, de preferat, folositoare.

P.S. Dacă ți-a fost de folos articolul, te invit pe rețelele de socializare :)) să le folosim cu sens.

P.S. Dacă îți dorești să faci parte din comunitatea Visătorilor responsabili, te așteptăm în grupul de FB și la Newsletter.

Cu drag,

Cristina (Colecționarul de vise scrise)

 

 

17 lecții pe care le-am învățat în 2017

feric

1. Ai grijă de corpul tău și ascultă-l. La fel de des cum o asculți pe soacră-ta, iubitul/iubita și cea mai bună prietenă care se tot plânge. Nici cele mai tari visuri și romantice relații nu sclipesc dacă nu ai sănătate.

Boala fizică este cel mai credibil și, în timp, vizibil semnal de alarmă că îți ratezi viața și gândești negativ. Caută mai adânc în tine, dincolo de leacuri băbești și diagnosticări exotice. E simplu: pozitiv/stare de bine înseamnă în acord cu tine, și invers, înseamnă că ceva/cineva nu e potrivit pentru tine și trebuie să schimbi macazul, obiceiul, iubitul, jobul…

2. Nu mai forța oamenii, situațiile și evenimentele. Numărul de compromisuri este direct proporțional cu cât de mare e nepotrivirea pentru tine. Cu cât te agiți mai mult, ești mai stresat(ă) și mai obosit(ă), cu atât de mult știi, deși nu recunoști, că ai oprit în stația nepotrivită de prea mult timp.

3. Apropo de timp, viața e scurtă. Truism, dar are o altă însemnătate când privești viața de la capătul celălalt al firului vieții (știi tu, stația aia finală…). Nu-ți mai pierde timpul trăind pentru alții, trăind viața altcuiva sau plângându-te prin piețe. La ușa casei tale, în inima ta, e mult de muncă. Începe de acolo.

4. Lasă trecutul în trecut. Acesta este un timp și un spațiu care există cu adevărat doar în mintea noastră: când dăm play la oh, dar ce relație aveam la 17 ani, ce copil(ă) fericit(ă) eram, ce tânăr(ă) eram etc. Între timp, viața se întâmplă aici și acum.

5. Cel de-al treilea Mag de la Răsărit, viitorul. Dincolo de darurile minunate ale trecerii timpului (înțelepciune, maturizare, oportunități), suntem obișnuiți să trăim în viitor doar pentru că putem (cu mintea noastră), și pentru că nu prea ne place prezentul. Fără să ne schimbăm noi înșine, pe interior, ce crezi?, viitorul va semăna foarte mult cu prezentul și chiar cu trecutul. Boring, nu-i așa?

6. Nu mai hiperboliza atâta evenimentele din viața ta. Nici fericirea. Adică nu le mai dramatiza pe cele rele și nici preaslăvi pe cele bune. O schemă mai mare a lucrurilor stă peste capul tuturor, iar multe dintre realitățile noastre sunt doar efecte temporare ale conștiinței noastre. Acolo trebuie lucrat, la cauză, nu la efecte. Halucinocege!

7. Încăpățânarea și rezistența la schimbare pot fi cei mai mari monștri interiori, și exteriori. Doar pentru că investești foarte mult timp și multă energie în anumite crezuri, credințe, relații și ambiții personale, nu înseamnă că Universul le și execută. Lasă loc în viața ta și pentru: Nu știu, Nu pot, Am obosit, Mă opresc, Iau pauză, indiferent cine sau ce te împinge forțat de la spate.

8. Dacă îți dorești să-i înveți pe ceilalți ceva sau să le dai din experiența ta, lasă-i să vină ei spre tine. Nu te duce tu forțat către ei. O să te întâlnești cu un zid de apărare. Iluzoriu, dar solid zidul. Fiecare are un timp și o viteză proprie de înțelegere și integrare a lecțiilor vieții.

9. Să vorbim și despre relații. Și…iubire. Iubirea pentru celălalt nu prea e ”pe bune” dacă nu știi cum să te iubești pe tine însuți/însăți. Prima la mână, este pentru că nu știi ce înseamnă iubirea (încă). Nu, nu e aia care te-a învățat bunica, iubire=compromis și sacrificiu, nici societatea nu știe ce e iubirea (vezi evenimentele extreme ale ultimilor ani), o hârtie/un inel nu asigură iubirea, și nici măcar o droaie de copii.

A doua chestie, chiar dacă îți dorești cu ardoare o relație, ai grijă să nu călătorești pe o stradă cu un singur sens că te-a învățat mama, că așa sunt femeile, ele iubesc mai mult, prea mult. Și, flash news, nimeni nu e atras sexual (că acolo se naște iubirea) de o femeie sau bărbat care nu sunt vitali, energici și mulțumiți cu viața lor.

Acestea fiind zise, eu nu mi-aș face prea multe griji de împerechere, procreare și, chiar de o iubire ca în filme. Toate se învață. Și iubirea și relațiile funcționale.

10. Că tot vorbim despre relații, nu te mai preocupa atâta de ceea ce cred alții. Fă-ți munca ta de dezvoltare personală și mulțumire interioară. Dacă e să aterizezi în raza vizuală a celorlalți, așa a fost să fie. Unii te vor repera ca un model pozitiv, pentru alții vei fi o grea lecție pe care poate nu-s gata să o primească. Unii dintre aceștia din urmă, se cheamă hateri.

11. În fiecare zi, măcar cu un gând sau un obicei, onorează-ți micul adevăr interior. Acel lucru care știi că luminează în inima ta și e valabil în orice moment, indiferent de ce spun alții sau de evenimentele de peste zi. Numește-l intuiție, busolă interioară sau ghid spiritual.

12. Fii conștient că oamenii vor gravita în jurul tău și pentru acel beneficiu imediat, de moment, pe care-l pot obține doar în prezența ta. O idee, o fantezie, o prejudecată validată, o motivație, o frică inconștientă. Fie că vrei sau nu, ești o oglindă pentru cei din jur. Ai grijă că asta consumă multă energie. Și asta, e tot limitată.

13. Măsoară-ți declarațiile și cuvintele mărețe despre iubire și relații. Nicio relație nu poate înlocui  relația cu tine însuți/însăți. Asta o să afli oricum, mai ales, când moare ”iubirea eternă” și te-a părăsit iubitul/iubita. Revii fix la ce erai înainte de relație. Sau puțin mai jos :)) și trebuie să reconstruiești de la -100.

14. Că tot vorbeam de singurătate (știu, nu ne place cuvântul ăsta!, deși e în legea firii). În fața celor mai mari încercări ale vieții, omul e întotdeauna singur. Singur, adică responsabil de deciziile sale. E minunat să ai în jur oameni pe care te poți baza. Respectă însă faptul că și ei au viața lor de care trebuie să se îngrijească. Vorbeam de adulți acuma, nu de copii :))

15. Nu mai trăi atât de mult în mintea ta. Joacă-te, relaxează-te, râzi, plângi, fă sport, dansează, iubește orice, numai iubește, meditează, levitează :)) Oricât de grozavă ar fi mintea noastră, e limitată și, pe alocuri, nepricepută la fericire.

16. Tratează-ți cele mai mari visuri care pe o Muză. Ok, asta presupune întâi să reînveți să visezi. Da, ca un copil, visează cu ochii deschiși. Oricât de mare ar fi ambiția ta însă, Muza nu se va arăta când vrei tu, ci când e pregătită. Adică atunci când tu ești pregătit (ă) să trăiești viața pe care ai visat-o.

17. Și, apropo, unele visuri, devin chiar nepotrivite. Trebuie să știi când să te oprești, chiar și din visat, din iubit sau  din ce-o mai fi. Învață smerenia în fața vieții și respectă-i cursul. Dacă ți se pare, la tinerețe sau în club, că viața e pe undeva garantată, gândește-te la cum o irosești în văicăreli, proteste și slugărit.

 

 

Vindecarea energiei feminine. Căsnicie – dorință vie sau condiționare mentală?

Arhetipul Herei –  Mireasa eternă 

Hera, Zeița Căsniciei, este definită în psihologie ca un arhetip feminin vulnerabil (relațional), în sensul că femeia în energia Herei se simte „incompletă” dacă nu-și găsește un partner gata de căsătorie.
Capcana acestui arhetip, mai ales în lumea modernă, este că o femeie nu-și alocă suficient timp pentru a cunoaște bărbatul cu care își dorește neapărat o căsătorie.

Dacă măritișul devine o altă bifă pe un check-list personal, sau unul impus de mamă sau societate, riscurile ca femeia să nu vadă clar viitorul soț, sau să-l cicălească până-l face ”bărbat de casă”, sunt destul de crescute.

Printre calitățile Herei, de care pot beneficia și femeile cu arhetipuri sălbatice (independente), se numără: fidelitatea și respectul pentru conceptul de relație, păstrătoare a valorilor familiei tradiționale, bună creștere și educare a copiilor, focusare mentală și leadership.

Arhetipul Herei

În prima parte a vieții, deși matură psihologic, o femeie cu un arhetip predominant al Herei va pune cariera pe locul 2 și va alege căsnicia. Către partea a doua a vieții însă, remușcările și impulsurile creative îi vor umbri ambiția inițială de a se căsători cu orice preț, transformând-o într-o femeie frustrată, nervoasă sau apatică. Mai ales, după ce copiii își iau zborul, mamele pot suferi de sindromul ”empty nest”, pentru că toate ambițiile și visurile personale au fost sublimate în cârca copiilor.

Energia Herei poate fi recunoscută în fixațiile și rigiditatea mentală. Adesea, aceste atribute masculine au fost preluate de la mamă sau de la modelul feminin cel mai apropiat în copilărie: trebuie să te măriți, trebuie să-mi faci un moștenitor, ce-o să zică lumea?, așa nu se face, e păcat etc.

Prinsă undeva într-un trecut al familiei dezbinate, Hera speră ca prin sacrificiile ei actuale să împlinească un ideal de căsătorie sau relație. În mare parte, pentru a-i demonstra mamei (și societății) că poate. Undeva, pe acest drum, Hera împlinește orbește mai mult o dorință inconștientă de fetiță rănită în căutarea unei familii decât o nevoie psihologică naturală a femeii.

De unde această dorință puternică a Herei de a se căsători?

Umbra Herei, adică partea negativă pe care nu și-o recunoaște, este atracția pentru putere, prin alăturarea de energia masculină a bărbatului. În mitologie, zeița Hera a fost ostracizată de societatea patriarhală antică, la fel ca majoritatea femeilor în acea perioadă. Grija pentru ritualul căsătoriei, în cazul Herei, a venit ca o compensare pentru lipsa ei de decizie în plan socio-politic și familial.

Căsătoria este, de fapt, în primul rând, simbolul psihologic al unirii a două energii complementare, yin și yang, feminin și masculin, în psihicul omului. În cazul femeii-Hera, partnerul său este idealizat pentru că, în interiorul ei, femeia conține psihologic o autoritate care nu este lăsată să se exprime: căutarea spirituală, cariera potrivită, schimbările sociale, preocuparea pentru binele societății, statut socio-economic. Scopul căsătoriei urgente este tradus așadar prin nevoia urgentă de a uni masculinul și femininul în psihicul femeii. De aici, infatuarea femeii care iubește prea mult, a depresiilor post-divorț, a supunerii oarbe în fața autorităților și a bărbaților.

Cum putem vindeca rana Herei?

Corp:

  • activități sportive care te scot din minte (yoga, alergat, concursuri sportive, dansuri
  • practică respirația conștientă și yoga
  • petrece timp în natură

Minte:

  • fa-ți un inventar al condiționărilor sociale și familiale
  • începe să iei decizii conștiente și asumă-ți responsabilitatea oricare ar fi rezultatul
  • renunță la perfecționism și judecată când relaționezi
  • alătură-te altor femei și caută modele pozitive de compasiune și iubire

Emoții:

  • învață valoarea unei conexiuni autentice, fără a aștepta să bifezi vreun deziderat
  • ai încredere în autoritatea ta interioară (arhetipul Hestiei) și cea exterioară (Atena sau Artemis)
  • conectează-te la energia feminină sacră: compasiune, deschidere, receptivitate, senzualitate prin prezența la workshopuri și cursuri de feminitate.

Dacă ți-a fost de folos articolul, te aștept cu drag și pe Facebook. Începem să creștem ca și comunitate de femei, și nu numai!

V.I.S. (Vindecare, Inspirație, Schimbare)

fb