Despre confuzie mentală și depresie. Unde călătorește atenția noastră?

În încercarea personală de a observa încotro de duce energia psihică a unei zile (pe care o resimțim cel mai intens la nivelul corpului fizic), am început să observ, cu smerenie și nervi totodată, unde naiba zboară mintea în 24 h?, de parcă a intrat timpul la apă.

Dacă lăsăm mintea să funcționeze doar pe pilot automat (fără auto-observație și introspecție), mintea călătorește fix acolo unde vrea ea (Bahamas, fostul, viitorul super-job, pubertate, copilărie), sau, mai exact, acolo unde este obișnuită să călătorească.

În inventarul zilelor noastre, dintre care multe seamănă unele cu altele, la fel cum gândurile seamănă foarte mult unele cu altele (coincidență?!), se formează un cerc vicios din care parcă am vrea să ieșim. Dar parcă nici nu prea știm cum, dar nici n-am admite în ruptul capului că nu avem dreptate și că am scăpat hățurile de la căruța vieții noastre.

O să mai spun o dată, și n-o să mă satur să repet, că într-o asemenea societate tehnologic și informațional dezvoltată, noi nu „știm” cine suntem cu adevărat și cum să ne facem viața mai bună. Colac peste pupăză, suntem ca societate și mult mai bolnavi și rupți de noi înșine.

Consecințele groase ale ignoranței noastre (sau atotștiutorism-ului occidental) se văd sporadic și temporar (uneori) când bulgărele de zăpadă a ajuns la baza dealului. Unde eram noi când viața noastră începea să o ia la vale? Probabil în viață, dar neprezenți.

atentie_prezenta_meditatie

Știu de pe-acum ce-o să spună amatorii de raționalism: ce-i, domle, cu prezența asta? altă blasfemie metafizică orientală?. Încearcă însă pentru câteva zeci de secunde să fii prezent și atent la respirația ta (aka, să nu te gândești la nimic) și, dacă reușești din prima, continuă pe drumul ăsta non-spiritual.

Acuma, de dragul subiectului și al literelor, ne grăbim să punem etichete (eu însămi o fac prin folosirea ironiei), însă ele nu sunt decât niște cutii, în care încercăm să ne compartimentăm viața ca să nu ne scape chipurile, așa cum încercăm să ne compartimentăm ziua aglomerată, să ne controlăm soțul, să ne manipulăm iubitul sau copiii și să ne ”facem” drumul direct la țintă către succes.

Obținem de cele mai multe ori ce ne ”dorim”, cu un oarecare gust amar și o stare de oboseală.

Ce înseamnă, de fapt, să fii prezent în viața ta?

Înseamnă să știi sigur că ai închis ușa de la casă în timp ce te grăbeai spre serviciu și să nu fie nevoie să te întorci din drum să verifici (adică să întârzii oricum la serviciu:)).

În primul rând, cel mai mare dar al prezenței este calmarea minții și atenția. Atenția se traduce prin energie. Dacă mintea îți zboară în 7 locuri în același timp, dintre care niciunul nu se cheamă ”aici și acum”, vei fi mai obosit (și mai puțin productiv).

**Am promis în titlu că o să vorbesc și despre depresie. Depresia e un proces mai complex decât o simplă apatie (lipsa de energie psihică și fizică) și variază de la caz la caz ca rezolvare, dar, în principiu, depresia înseamnă tot lipsa atenției și a prezenței din propria-ți viață. O să revin mai amănunțit pe subiect într-un viitor articol.

Al doilea, dezvoltarea noastră personală. Mintea noastră cu multă potențialitate are un număr limitat de informații pe care le poate digera într-o zi. E important să ne alegem ”hrana mentală” (gândurile).

Al treilea, relațiile noastre. Multă lume se plânge de lipsa conexiunii veritabile între oameni, care am început să preferăm rețelele de socializare în loc de SOCIALIZARE. Tot din neprezență și lipsă de energie. (Definitie : Socializarea este procesul prin care individul uman își formează personalitatea învățând comportamente, abilități, informații, care îl fac ființă socială capabilă să trăiască și să se dezvolte în societate).

Btw, pisălogeala și manipularea în relație nu e atenție. Atenția implică empatie și acceptarea celuilalt.

Al patrulea rând, sănătatea. Așa haotică cum e mintea ta, cam așa funcționează și organismul tău. Nu ești obișnuit să respecți legile corpului tău și să-l asculți, atunci corpul tău va face legea și îți va răspunde potrivit atenției pe care i-o acorzi.

Al cincilea, ca să nu mă lungesc, deși ar mai fi câteva, RESPONSABILIZAREA. Nu ai cum să devii prezent, fără să devii atent la viața ta. Devenind atent, parcă începi să vrei să schimbi lucruri. Adică să devii responsabil. Adică adult.

Responsabilitatea asupra vieții noastre, din poziția nouă de administrator-observator, este un mare dar pe care ni-l putem face, dar nu ni-l facem. Îl așteptăm că alții să fie responsabili pentru noi.

Responsabilizarea o fi un mare dar, dar ne cam enervează, că ne punem la treabă.

Așa că mai bine așteptăm. La Guvern, părinți, soș, iubit, copiii, soacră, șef, biserică, societate, Dumnezeu, Univers, natură. Ia uite ce lungă e lista, sigur se găsește vreun bun samaritean care n-are ce face cu timpul lui?

De ce așteptăm ca alții să ne ofere fericirea, adică să se responsabilizeze pentru noi? Pentru că e mai comod și mai simplu minții. Și da, categoric, implică mai puțină energie din partea noastră. Exact energia pe care nu o avem pentru că muncim mult ca să obținem succes și bani, ca să ne cumpărăm treburi care să ne ”aducă” fericirea, ca să ne iubească ”iubi”, ca să fim iubiți și apreciați de ceilalți care oricum nu sunt atenți la noi, ca să-i criticăm pe alții de la TV sau să-i hulim pe internet că oricum noi ne-am resemnat pe canapea, ca să ne drogăm să uităm de confuzia mentală că și așa nu avem timp și energie să fim fericiți, care energie oricum o ripim trăind în trecut sau așteptând pensia, când oricum o să fim mai fericiți că, ghici ce?!, o să avem mai mult timp. Dar mai puțină viață.

Dacă asta nu e o afacere proastră pentru noi, nu știu ce altceva e?! :))

În toată povestea asta despre energie, atenție, confuzie mentală și apatie, am dat peste o carte de NLP (programare neurolingvistică), care se numește foarte sugestiv ”Programarea mentală. De la persuasiune și spălare a creierului, la ajută-te pe tine însuți și metafizică practică”, de Eldon Taylor .

Taylor spune că ”În stările normale, obișnuite de conștiință (starea de conștință beta), mintea acționează din poziția sa cea mai critică. Ea judecă în mod constant informațiile provenite din vorbirea interioară și de la alții. Ea evaluează și reacționează. Adevărul e că mai cu seamă reacționează. Asta, deoarece, chiar și atunci când credem că evaluăm, cel mai adesea emitem mai întâi judecăți.

Cu alte cuvinte, în timpul stărilor normale de trezie, mintea subconștientă acționează asemenea unui program de software, alimentând fluxul vieții în fiecare zi, printr-un mozaic de interpretări izvorâte mai ales din evitare și legea atracției”.

Deci unde ne este întreptată atenția (la televizor, în bârfit, în judecata aspră asupra propriei persoane, a altora, în emoțiile negative), acolo se duce și energia noastră, iar la sfârșitul zilei ne întrebăm (dacă ne întrebăm!) de ce nu s-a ales nimic și de ziua asta.

*”Studiile arată că o persoană va intra într-un minut într-o stare de conștiință alfa, deci semi-hipnoză, din momentul în care s-a așezat în fața televizorului”. Eldon Taylor

Tot Taylor spune că accesarea subconștientului nu se face cu aceleași instrumente ale conștientului (voință, ambiție, bătut cu pumnul în masă), ci prin modificarea undelor cerebrale: de la beta (conștient) la alfa (stare de veghe).

La un nivel de începător, putem chiar noi înșine ”să stăm de vorbă” cu subconștientul nostru (oricum o facem, când ne uită Dumnezeu în fața televizorului*), folosind:

  • imaginile, desenele, vocea scăzută (meditații ghidate) 
  • meditație
  • yoga, prin posturile care implică calmare și ”golirea” minții prin respirație
  • prin technici de masaj, presopunctură, EFT (tehnică de eliberare emoțională)
  • hipnoză etc.

Scopul acestor tehnici este să ducă mintea într-o putere mai largă de sugestie (și mai puțin autocontrol mental), cu scopul de a pătrunde informații noi, de preferat, folositoare.

P.S. Dacă ți-a fost de folos articolul, te invit pe rețelele de socializare :)) să le folosim cu sens.

P.S. Dacă îți dorești să faci parte din comunitatea Visătorilor responsabili, te așteptăm în grupul de FB și la Newsletter.

Cu drag,

Cristina (Colecționarul de vise scrise)

 

 

Meditație ghidată: chakra inimii

 

Așază-te într-o poziție confortabilă: cu șezutul pe un fotoliu sau pe salteaua de yoga, ca și cum te-ai pregăti de meditație. Ține spatele drept. Ochii sunt închiși.
Inspiră și expiră pe nas de câteva ori. Inspiră adânc, numărând în gând până la 5 (1-2-3-4-5). Expiră tot pe nas și numără invers până ajungi la 1. (5-4-3-2-1).
Lasă aerul să iasă afară complet, împingu-l din diafragmă. Lasă energia să circule. prin tot corpul .Fii atentă la respirație. Inspiră aer din plin în abdomen. Expira, eliberand tot aerul strans in abdomen.
Păstrează atenția pentru câteva secunde doar pe respirație.
Scaneaza acum rapid întreg corpul. Fixează zona inimii. Inspira si adu aer prin respirație în zona inimii. Așază palma stângă în zona pieptului și continuă să respiri.
Cu palma stângă în zona inimiifii atentă cum respirația traversează zona pieptului, atât la inspir, cât și la expir. Energia vieții curge prin de la nas, la inimă, până în abdomen, și te umple de vitaliate
Acum spune-ți în gând: Sunt recunoscătoare Universului pentru respirația mea.
Continuând să-ți păstrezi atenția pe zona inimii, imaginează-ți o bilă de culoare verde, care pulsează în pieptul tău odată cu respirația. Conectează-ți mintea cu lumina verde și simte căldura care se formează în piept. Aceasta este energia vieții, a vitalității. Spune-ți în gând: Sunt recunoscătoare Universului pentru viața mea.
Ține minte această conectare cu energia vieții, cu respirația, cu energia iubirii. Reia exercițiul atunci când ești nervoasă sau supărată sau te simți stoarsă de energie.
Adu-ți atenția din nou la respirație. Inspiră și expiră pe nas de câteva ori. Inspiră adânc, numărând în gând până la 5 (1-2-3-4-5). Expiră tot pe nas și numără invers până ajungi la 1. (5-4-3-2-1).
Acum mută-ți atenția în zona palmei stângi care atinge zona pieptului. Cu fiecare inspir, căldura palmei întâlnește lumina verde din zona inimii și corpul ți se umple de vitalitate și iubire.
Păstrează-ți atenția pentru câteva secunde doar senzația de atingere dintre inimă și palma ta. Simte cum emergia palmei tale mărește energia inimii. Spune-ți în gând: Sunt recunoscătoare Universului pentru acest corp.
În această stare de recunoștință, adresează un gând de mulțumire corpului tău pentru că te ține în viață prin respirație, ție pentru că în aceste câteva minute ai făcut un exercițiu de iubire de sine și unei persoane dragi, care traversează un moment greu.Acum poți împărți din preaplinul inimii tale oricui consideri că are nevoie de iubire.

Poți găsi celelalte meditații ghidate aici, aici și aici.

Dacă ți-au fost de folos articolul, te invit cu un like sau share și pe pagina de FB.

https://www.facebook.com/cristinalotru01/

Meditație ghidată pentru chakra sexualității

Vindecarea energiei feminine: echilibrarea chakrei sacrale (element apă)

CHAKRA SACRALĂ, chakra a doua, este responsabilă de echilibrarea energiei sexuale, a creației și creativității, sediul energiei feminine.
Abisurile nevăzutului, emoțiile, ceea ce simte corpul și sufletul nostru la unison, uneori în contrast cu mintea rațională, sunt atribute ale energiei feminine.
Acesta este rolul nostru ca femei: să visăm și să creăm orice formă de viață sau pro-viață. Creativitatea și energia sexuală (a creației) sunt energiile cele mai importante ale unei femei. În cazul în care nu sunt onorate într-o relație de iubire SĂNĂTOASĂ și/sau într-o manifestare creativă din PLĂCERE, corpul femeii se va îmbolnăvi.
Avem această capacitate, unică, de a intui, de a simți și presimți, de a empatiza și de a prezice. Atunci când nu ne urmăm această voce interioară, o facem pentru că ne e frică.

Transcript meditație ghidată pentru chakra sacrală

Așază-te într-o poziție confortabilă: cu șezutul pe un fotoliu sau pe salteaua de yoga, ca și cum te-ai pregăti de meditație. Ține spatele drept. Ochii închiși.
Inspiră și expiră pe nas de câteva ori. Inspiră adânc, numărând în gând până la 5 (1-2-3-4-5). Expiră tot pe nas și numără invers până ajungi la 1. (5-4-3-2-1).
Lasă aerul să iasă afară complet, împingu-l din diafragmă. Lasă energia să circule. prin tot corpul .Fii atentă la respirație. Inspiră aer din plin. Aerul este din plin pentru toată lumea.
Scaneaza acum rapid întreg corpul. Fixează zona care pare încordată. inspira si adu aer prin respirație în zona dureroasă. Acum relaxează.
Imaginează-ți o lumină portocalie care îmbrățișează zona abdominală, abdomenul inferior, organele genitale, uterul. Este zona chakrei a doua, chakra sacrală, locașul creației și a creativitatii.
Zona uterului este chakra feminității. Doar femeia conține această energie primordială care dă naștere.
Te scalzi în lumina portocalie ca și cum ai pluti pe valurile unui ocean.
Fii atentă la mișcarea bazinului tău. Mișcarea bazinului ia forma apei. Se unduiește. Se mișcă. Visează. Creează. Relaxează.
Totul se mișcă, totul se schimbă, emoțiile vin și pleacă, gândurile vin și pleacă. Îmbrățișează schimbarea prin conectarea cu această energie feminină, energia care doar udă o sămânță și o lasă să crească.
Inspiră și expiră pe nas de câteva ori. Inspiră adânc, numărând în gând până la 5 (1-2-3-4-5). Expiră tot pe nas și numără invers până ajungi la 1. (5-4-3-2-1).
Acum repetă următoarea mantră pentru echilibrarea chakrei sacrale.
Acum și aici, aleg să îmi onorez feminitatea. Această meditație este darul meu pentru mine. Încep să dau drumul credințelor vechi, relațiilor toxice și oamenilor incompatibili cu mine.
Asemeni fluxului apei, las energia mea să curgă prin corp, prin viață, situații și relații. Nu rămân fixată în trecut. Las energia apei să curețe și să vindece ce e dureros, să relaxeze orice mușchi încordat, să hrănească prin respirație doar ce e îmi e folositor.
Conștientizez respirația care curge în corpul meu. Cu fiecare respirație, un nou val de emoție mă înconjoară. Așa cum îmi accept natural respirația, îmi accept și emoțiile. Sunt parte din mine.
Sunt în acord cu energia mea feminină, deschisă, receptivă, care hrănește și vindecă.
Sunt conștientă de puterea creatoare a energiei feminine. Mă las ghidată de intuiție și aduc un suflu creativ în orice aspect al vieții mele: în job sau carieră, în relație, în practicile mele spirituale.
Îmi onorez corpul prin ascultare și grijă de sine. Înțeleg semnificația unei relații sănătoase, funcționale și importanța sexului ca schimb de energii sacre între parteneri.
Acum și aici, aleg să îmi onorez feminitatea.

P.S. Prima meditație ghidată din seria celor 7 o găsești aici.

P.S.2 Dacă ți-a plăcut meditația, te aștept cu un feedback pe pagina de FB.

Cu drag,

Cristina (Colecționarul de vise scrise)

V.I.S. (vindecare, inspiratie, schimbare)

 

Vindecarea energiei feminine. Despre reîntoarcerea Acasă a femeii

Arhetipul Hestiei – Puterea introspecției

Cum știi că nu ai ajuns încă Acasă? Cum afli când ajungi Acasă? Acasă nu este un loc sau o altă persoană, nu este un moment într-un trecut îndepărtat de care te agăți în neștire. Acasă nu este făcut nici măcar din calitatea visurilor tale mărețe și a planurilor pe termen mediu și lung, eventul cincinal.

Acasă e spațiul ăla interior de la care ne luăm privirea când gonim spre înainte, având impresia că uităm, că nu ne doboară, că noi suntem puternice cum ne-a învățat mama și societatea.

Dar Acasă își cere mereu drepturile, pentru că Acasă este Umbra ta, pe care poți s-o ai în afara ta, și să te temi și să o ignori până devine un monstru cu 7 capete. Sau poți să o iei de mână, și să-i spui: Ești ok așa cum ești! Bine ai venit Acasă!.

Acasă nu este doar cald și bine, pentru că te invită la introspecție și decizii. Acasă, e nevoie să ajungi într-un moment de criză existențială, într-un moment de profundă singurătate sau un timp, în care, deși înconjurată de oameni, te simți tot singură.

Dar e ok. Căci doar în singurătate poți să spui că ai ajuns Acasă: în casa sufletului tău. Nimeni nu-ți poate da cu împrumut casa lui, eventual gata aranjată și curățată, oricât de mult ar ține la tine. Nici tu nu poți sta pentru toată viața în casa sufletului altcuiva, deși noi femeile avem impresia că avem acest drept moștenit cumva, sub pretextul unei iubiri fabuloase. Când sufletul tău caută Acasă însă, nu mai e loc de răniți și condamnați, de declarații impetuoase de iubire către altcineva, de sacrificii și compromisuri sociale.

Ca să intri pe ușa lui Acasă trebuie să dai proba onestității: pentru cine trăiește sufletul tău: pentru tine sau pentru ceilalți? De obicei, când bați la porțile lui Acasă, știi deja răspunsul pe care ți-e teamă să-l rostești: A venit timpul să trăiești și pentru tine. Poate pentru o perioadă să înveți să trăiești doar pentru tine.

Paradoxul lui Acasă este că, pentru multe dintre noi, ascunde niște daruri nebănuite, undeva în cufărul poleit al bunicii pe care ne e teamă să-l deschidem. Niște daruri care, odată însușite și recunoscute, ne-ar face atât de mult bine, nouă și celorlalți.

Dar ne e frică să intrăm pe ușa lui Acasă. Oare ce o să zică familia sau iubitul, dacă ne luăm ceva timp doar pentru noi înșine? Dar, șeful, oare va fi de acord ca eu să intru în casa sufletului meu? Dacă aflu că nu-mi mai place la job? Cum o să-mi mai obțin validare și aprobare, dacă nu îi am pe ceilalți în grijă?

Vedeți voi, biletul către Acasă n-o să ni-l cumpere nimeni altcineva (din rațiuni egoiste, specifice omului). Toată lumea ne vrea Zen și zâmbitoare ca o floare, dar nimeni nu e pregătit să ofere spațiul și timpul pentru a ne vindeca. De multe ori, nici măcar noi înșine.

Acasă este un spațiu sacru, propriul nostru sanctuar, pe care îl putem crea prin tot felul de artefacte, la început, ca să învățăm cum să stăm singure cu noi înșine (meditație, scris, citit, pictat, desenat, lucru manual).

Apoi, vom învăța să luăm cu noi acest sanctuar interior pe stradă, în trafic, în certuri conjugale, la serviciu, în viață.

hestia puterea introspectiei

Arhetipurile (modelele) zeițelor grecești ne reconectează cu însușirile feminine intrinseci, naturale. Mitologia vine dintr-un spațiu de evoluție în care rațiunea și raționalitatea la nivel de conștiință, de civilizație, nu înăbușeau instinctul, visele, fanteziile, iar psihicul omului avea un debușeu puternic în exterior. Deși ne vine greu să credem la nivel mental, inconștientul nostru păstrează secrete care au guvernat din spatele cortinei istoria omenirii de mii de ani. Astăzi avem acces la acest conținut psihic doar prin analiza viselor, a regresiilor sau prin practici spirituale intense.

Hestia, zeița spiritualității în mitologia greacă, este vindecătoarea ta interioară, preocupată mai mult cu vindecarea emoțiilor decât de a ține cont de rațiune și părerea celor din jur. În singurătate, adică în activități de introspecție și meditație, ai ocazia să-ți conștientizezi Arhetipul Hestiei, ghidată de intuiție. Acest Arhetip se poate învăța că siguranța și încrederea se obțin prin conectarea la inima ta, la interiorul tău, nu prin dependența oamenii din viața ta sau de posesiunile materiale.

Hestia te învață cum să intri în casa sufletului tău fără teamă, și să ajungi să te simți confortabil și în siguranță. Chiar mulțumită. Uneori fericită. Auzi?, să te simți fericită,  pe cont propriu, tu însăți, în casa sufletului tău?

Hestia este considerată în literatură o zeiță virgină, tocmai datorită conținutului ei sufletesc și a calităților neîntinate de societate și alți oameni. Hestia nu servește nevoilor altora și liniștea ei sufletească nu depinde de alții.

Hestia stă chiar la poarta sufletului tău și te invită să intri. Hestia face legătura dintre tine și  Sinele tău.

Pentru a putea recunoaște aceste calități feminine în tine însăți este nevoie să intri în contact cu energia feminină autentică: introspecție, contemplare, fluidizare a acțiunilor, să ieși din minte, să intri în corp și să lași corpul să te ghideze pentru a perfecționa ceea ce ai de făcut.

Sunt femei pentru care arhetipul Hestiei se comportă natural. Sunt acele femei care în copilărie nu atrăgeau atenția asupra lor și nu cereau ajutor când erau rănite. În solitudine, se simțeau ca un pește în apă, iar timpul petrecut în singurătate era fructificat la maximum: prin scris, citit, alte activități artistice. Cu timpul, unele dintre ele și-au renegat aceste calități de introspecție și liniște interioară, pentru că societatea le-a spus că introversiunea este un defect de personalitate.

Altele au înțeles greșit darul Hestiei și nu au găsit o modalitate de a-l fructifica în carieră, sau de a le comunica celorlalți necesitatea unui spațiu personal. Așă că s-au retras în ele însele. Doar că tot nu au ajuns Acasă, în sufletul lor, ci au rămas în mintea lor: Nu sunt suficient de bună, Nu pot atrage iubirea, banii în viața mea, jobul dorit. O altă capcană în care pot cădea femeile preocupate de emoționalitatea și introversiunea lor, este că uită să-și folosească conștient și energia masculină (planificare, direcție, suport), de aceea o caută nesăbuit în partenerii lor.

Cum poate o femeie cu un pronunțat arhetip Hestia (introvertită) să se echilibreze?

Asertivitatea femeii de tip Hestia (introvertită) este adesea o problemă. Când nu știe cum să-și prezinte nevoile și să colaboreze cu partenerul sau cu cei din jur, adesea rămâne o femeie rănită sau frustrată, care îi învinuiește pe ceilalți.

Acest Arhetip al Femeii Solitare ar putea fi dezinhibat prin calități specifice Arhetipului Atenei: inteligență, claritate, asertivitate, diplomație. De la Arhetipul Afroditei, poți învăța cum ai grijă de tine și să fii senzuală, iar de la Artemis cum să stabilești limite clare de relaționare cu ceilalți, și să ai puterea de a spune Nu atunci când nu ai energie pentru anumite activități sau oameni.

M-am întors la Arhetipul Hestiei (a Vindecătoarei interioare și a Înțeleptei) în călătoria mea în yoga și meditație. Relația cu acest Arhetip este și relația cu Sinele tău, așa cum numește Jung ”aspirațiile spirituale ale ființei umane.”

M-am întors așadar către mine însămi. Adică m-am întors Acasă.

Tu, ce zici? Ai vrea să ajungi Acasă?

O să vorbim în articolele următoare despre celelalte arhetipuri feminine ale independenței: Artemis și Atena
  • Atena (zeița Înțelepciunii și a Meșteșugului): de obicei, extrovertită, răsfățata tatălui, strateg înnăscut
  • Artemis (zeița Războiului): extrovertită, feministă, luptătoare, competitivă
P.S. Dacă ţi-a plăcut acest articol, sharuiește aici

like fb

Despre dependente sau cand trauma ti-e sentinta

Partea a 2-a Trauma din copilarie, carata in viata adulta prin dependente
 
Trauma din copilarie nu inseamna doar ca ne-am zbatut pentru afectiunea parintilor nostri, cam am fost abuzati sau abandonati (pe acestea oricum nu le mai putem remedia), ci ca am pierdut conexiunea cu noi insine de frica durerii . Trauma este o durere care si astazi, in viata de adult, este inabusita prin dependenta de atasament/relatii, fuga de noi insine, anestezierea tuturor emotiilor, inclusiv a celor pozitive.
Cupa disperarii contine pentru noi toti in primul rand o lipsa, emotionala sau spirituala, o trauma care a cauzat aceasta lipsa. Radacina dependentelor noastre este, asa cum spune si Cristina Grof, separarea de noi insine, de interiorul nostru, de emotiile si gandurile noastre.

„În van încercăm să ne satisfacem sentimentele arzătoare și să ne umplem golul interior cu mâncare sau parteneri de sex. Încercăm să ajungem la satisfacție încărcându-ne la modul literal cu prăjituri, cip-suri sau hamburgeri; ca bonus, greutatea adăugată ne protejează atât de emoțiile noastre cât și de posibilele amenințări externe. Sau poate încercăm să ne alinăm înstrăinarea lăuntrică, să ne găsim unitatea prin întâlniri erotice repetate, să ne potolim foamea prin intermediul intimității cu o altă persoană. Consumăm alcool, fumăm, inhalăm cocaină sau ne injectăm, bem, inhalăm și înghițim tot felul de droguri. Poate că, dacă am lua cantitatea perfectă sau am găsi combinația corectă, căutarea noastră ar lua sfârșit și noi ne-am simți mulțumiți.” (Christina Grof, Setea de intregire)

Imagineaza-ti urmatorul scenariu: fetita invata din copilarie, in preajma unui parinte abesent, ca are nevoie de de strategie de supravietuire pentru a castiga afectiunea parintelui (psihologic, abandoanrea copilului de catre parinti este echivalent cu moartea). Satisfacerea acestei nevoi de baza presupune ca acel copil sa se preocupe sa castige atentia/afectiunea/iubirea parintelui cu orice pret, chiar cu pretul de a deveni o persoana neautentica (care nu-si respecta propriile nevoi, care se tradeaza pe sine insusi).
Imagineaza-ti ca acest scenariu este perpetuat si in relatiile amoroase: copilul care s-a simtit neiubit in copilarie va atrage inconstient doar parteneri cu acelasi comportament cunoscut, pentru a caror atentie va trebuie sa munceasca, sa lupte, sa se sacrifice.
In viata adulta intalnim foarte des, mai ales la femei, pattern-ul femeii „pleaser”, cea care nu poate spune niciodata „nu” de frica abandonului, lumea nu ar mai avea nevoie de ea ceea ce inseamna ca nu ar mai fi iubita, femeia perfectionista, femeia de succes, care nu poate delega sarcini pentru ca prin faptul ca devine indispensabila isi satisface nevoia infantila de afectiune si control: „Daca voi nu ma vreti, veti avea nevoie de mine oricum…”.
DAR acea voce interioara a copilului care nu a fost auzita in copilarie, acea parte care nu a fost lasata sa se exprime, acele emotii carora nu li s-a raspuns sanatos pentru ca parintii erau prea stresati, nu dispare. Este doar inabusita sub greutatea mecanismeler de supravietuire ale Eu-ului in formare in copilarie, si culmineaza cu un conflict interior in viata adulta: depresie, boala, criza psiho-spirituala etc samd., pe care vrem sa-l stingem prin dependente.
  • Tu chiar vrei sa-ti traiesti restul vietii pe baza deciziei pe care a luat-o un copil de 3 ani?
Din pacate, societatea ne arata doar cum sa continuam sa fugim de noi insine, si nu sa ne reconectam cu interiorul nostru, de unde si ”succesul” dependentelor in era in care traim. Dependenta creeaza acea stare de hipnoza indusa, inconstienta, o stare aproape mistica, prima experienta spirituala, menita sa ne distraga atentia de la suferinta noastra proprie, dar si de la vitalitatea, scopul nostru in viata.
Am inceput in partea 1 cu o prezentare stiintifica a consecintelor dependentelor (afectarea biochimica creierului, a sistemului imunitar, rolul sistemului nervos in tratarea dependentelor ). Expunerea asta stiintifica este oarecum redudanta in procesul vindecarii deoarece arata doar ca dependenta e o „problema” cu efecte negative pe termen lung, dar nu arata neaparat si cauza dependentelor (in afara de teoria genetica*), si mai departe cum am putea tinde spre vindecarea lor.
  *teoria genetica, care nu mai se mai sustine ca in decursul ultimilor ani fenomenul dependentelor (inclusiv depresia) s-a raspandit covarsitor iar genele nu se modifica intr-un timp atat de scurt 10, 20 de ani (Gabor Mate)
De-asta mi-am dorit sa merg mai departe cu cercetarea subiectului „dependente” si am descoperit un autor expert in acest subiect, medic psihiatru care a lucrat cativa ani buni cu persoane dependente, Dr. Gabor Mate.
Dr. Gabor Mate caracterizeaza orice tip de comportament adictiv, indiferent de substanta sau activitate, care implica o dorinta/pofta aprinsa, placere sau usurare temporara, consecinte negative pe termen lung si incapacitatea de a renunta.
Dependentele sunt, in opinia lui Mate, o solutie temporara pe care o gasim (repede si comod, ce e drept?!) in incercarea de a rezolva o durere permananenta: trauma sau fuga de noi insine.
Asa ca intrebarea pertinenta ar fi nu de ce sunt dependent?, ci din ce cauza sufar si ce suferinta caut sa anesteziez prin dependente?
Gabor Mate mai spune si ca ar fi mai util sa ne uitam la ce anume aduce „bun” si nou dependenta in viata noastra, ce stari creeaza, stari pe care altfel noi nu stim sa le simtim in interior: relaxare temporara, uitare de sine, fuga de suferinta, sentiment de pace si control, calm, vivacitate temporara, un aparent control.
Apoi sa mergem mai departe cu cercetarea cauzei si sa identificam si de ce nu stim sa ne cream o stare interioara de bine. Nu stim pentru ca nu am fost invatati in copilarie cum sa fim autentici, sa ne iubim pe noi insine, sa avem relatii sanatoase.  Sentimentul de a fi apreciat este o piatra de temelie pentru autodisciplina/amanarea recompensei imediate ca functie in educarea noastra ca adulti, pentru ca atunci cand cineva se simte valoros, acel cineva va avea grija de sine insusi.**
**Gabor Mate este astfel si un sustinator fabulos al responsabilizarii in educatia si cresterea copiilor.
 
Personalitatea noastra cu tendinta spre un comportament dependent, si modificarea creierul la nivel biochimic ( receptorii endorfinelor, „moleculele fericirii”, sunt mai putini la copiii abuzati in copilarie, de-asta ei incearca sa compenseze ca adulti prin stimularea excesiva a placerii/combaterea durerii) isi au radacina in copilarie.
Intr-un mediu familial ostil am fost nevoiti sa invatam strategii de aparare/supravietuire, care astazi sunt defectuoase in viata de adult, din prisma faptului ca noi NU mai suntem copii, nu mai este nevoie sa ne „aparam” de viata grea, ci sa ne responsabilizam sa o traim.
Creierul este stresat ca raspuns la conditiile de mediu agresive prin: incordarea muschilor, cresterea nivelului de adrenalina si cortizol (hormonul stresului), compresia vaselor de sange, blocarea fluxului sangvin catre intestin, toate aceste modificari fiziologice ale corpului au loc in timpul raspunsului „lupta sau fugi” (care te ajuta sa supravietuiesti pe moment), dar, pe termen lung, corpul se imbolnaveste.
7 din cele 9 functii ale cortexului prefrontal sunt afectate de depedente:
comunicarea cu ceilalti, echlibrarea emotiilor, capacitatea de a raspunde asertiv, nu agresiv, introspectia, empatia, manevrarea fricilor, intuitie si moralitate.(Gabor Mate)
Exercitiile de mindfulness (atentie si focus interior), pe care le puteti gasi aici, restabilesc aceste circuite afectate din cortexului prefontal.

 Cateva trasaturi desprinse din studiile despre trauma spun ca persoanele traumatizate:

  • nu sunt concentrate pe propriile nevoi emotionale, ci sunt mai degraba preocupati de nevoile celorlalti intr-o incercare esuata (care duce la boala) de a le castiga afectiunea;
  • reactioneaza exagerat, dramatic chiar, in fata evenimentelor negative minore deoarece au programe mentale subconstiente (automatizate in copilarie) de Fight or Flight (Lupta sau Fugi) si creierul lor identifica „pericolul” la orice pas;
  • se pot identifica cu munca si misiunea pe care o au, pana perfectionism, workaholism;
  • nu stiu sa-si exprime sanatos furia; nervozitatea este un mecanism de aparare si reactie pe care l-au invatat foarte devreme in viata in mijlocul contextelor familiale in care nu se putea exprima si erau nevoiti sa-si reprime furia;
  • credinta ca este responsabil pentru starile altora si ca nu este suficient de bun pentru a primi recunoastrea, aprobarea si iubirea celorlalti, dorinta intensa de a-i multumi pe altii (nu stim sa spunem „Nu” sau sa cerem clar ceea ce dorim in relatii, nu punem limite si etichete sanatoase relatiilor pentru ca ambii sa-si indeplineasca nevoile);

Vindecarea dependentelor ”functionale”

Bine, bine, si cu ce ne ajuta sa cunoastem adevarata cauza a dependentelor, trauma, implicit deconectarea de la noi insine, si sa aruncam vina in trecutul nostru.

Gabor Mate indeparteaza caracterul de judecator al dependentelor prin cartile sale, invita la compasiune fata de acest subiect. Dependenta de relatii toxice nu e mai ”buna” sau mai ”usoara” decat cea de alcool sau droguri. Toate sunt cauzate de acelasi lucru, au aceleasi efecte in creier si pot fi tratate urmand aceleasi principii.

Pentru a pasi spre drumul spre vindecare din truma avem nevoie sa instituim ceea ce a lipstit in copilarie: compasiune, conexiune, constientizare.

 „To deal successfully with addictions we have to bring emotions back into healthy balance; we have to give ourselves a chance to think about it. COAL has been proposed for this attitude of compassionate curiosity: curiosity, openness, acceptance and love:” (Gabor Mate, In the realm of hungry ghosts)

Trauma nu te invata cum sa ai grija de corpul tau, ci iti arata boala. Trauma nu te invata cum sa ai relatii sanatoase, ci opusul. Trauma nu te invata sa gandesti constient si sa iei decizii asumate, ci te invata cum sa fii defensiv si sa fugi de emotiile negative. Trauma nu te invata calmul, ci furia. Nu te invata serenitatea si vitalitatea, ci depresia.
Dar daca o constientizezi, trauma te poate invata iubirea de sine si reconectarea cu tine insuti. 
Starile pe care le cautam prin dependenta, pe buna dreptate din prisma unui creier dependent care produce endorfine in minus, putem sa le re-cream gratie neuroplasticitatii creierului (abilitatea de a schimba si restructura felul in care creierul functioneaza, prin crearea unor experiente structurate si organizate si prin folosirea gandirii constiente si ghidate) prin activitati care stimuleaza la randul lor endorfinele dar au efecte benefice: scris, citit, desen, meditatie, sport, vocatie, hipnoza, masaj, yoga, practici energetice, spirituale, rugaciune.
Obiectivul final ar fi ca aceste activitati sa nu creeze la randul lor dependente, ci sa ne arate calea spre o relatie mai buna cu noi insine, cu interiorul nostru, sa nu avem nevoie de „adjuvanti” si internediari pentru ajunge sa ne simtim „potriviti”, liberi si autentici in aceasta lume. Dar nu putem nega faptul ca aceasta din urma presupune o munca interioara de o viata.

Vestea buna in povestea cu dependentele „functionale” (adica cele pe care inca le mai tinem in „control” in viata de zi cu zi), de la atasamente relationale intense la alcool, substante recreative, sex, mancare, jocuri de noroc) este ca observarea de sine, constientizarea pattern-urilor din copilarie, munca interioara cu proprii „demoni”, traversarea bolilor, a crizelor spirituale ne aduc mai aproape de principala relatie de care trebuie sa ne ingrijim in viata asta, relatia cu noi insine, reconectarea cu emotiile si gandurile noastre, responsabilizarea pentru acestea.

Mai invatam si ca noi suntem mai mult decat experienta din dependenta, aducatoare de placere temporara, relaxare temporara, pace conditionata, acel rol  de dependent pe care ni le-am insusit temeinic in familie, societate si in sufletul nostru pentru ca este mai ”usor” sa mascam durerea decat sa o traversam/transcendem. Nu suntem cu adevarat in controlul vietii noastre, dar parem a fi in control in procesul dependentelor: avem iluzia ca facem ceva cu durerea, orice, o alienam, alergam, procuram substanta, vanam partenerul ideal,  obtinem satisfactia de moment, regretam apoi momentul…

Aflam poate ca suntem mult mai mult decat rolurile pe care le interpretam pe scena vietii, dar cine suntem noi in afara acestor roluri? Ne pierdem identitatea cand traversam criza psiho-spirituala si exista sansa sa iesim din starea de dependenta. Cine sunt eu cand nu sunt Salvatorea in relatii, cand nu este nevoie de mine, ma simt eu iubita?, cate lucruri trebuie sa fac sau sa obtin ca sa fiu recunoscuta si ma simt valoroasa sau este invat ca este de ajuns doar sa exist pentru a fi demn de iubire? La intrebarile astea o sa incercam sa raspundem in partea a 3 a subiectului despre dependente, „Rădăcinile adânci ale dependențelor” (recenzie la cartea Christinei Grof, Setea de intregire).
 
Nothing records the effects of a sad life so graphically as the human
body. NAGUIB MAHFOUZ, Palace of Desire
Bibliografie
Gabor Mate: When the body says no si In the Realm of Hungry Ghosts: Close Encounters with Addiction
Christina Grof, Setea de intregire

 

#CampaniaSpuneDAEmotiilorTale Ep. 2: Cum ingrijesti emotiile negative?

Carl Jung: „The foundation of all mental illness is the unwillingness to experience legimate suffering.” In order to heal it, you have to feel it.

Episodul 1 – Recunoasterea emotiilor negative

Am invatat sa acord o fooarte mare atentie emotiilor negative. Dincolo de exprimarea unui pattern sau a unui obicei dezavantajos de a face fata vietii, emotiile negative sunt un semn clar al nevoii de schimbare, al schimbarii treptei de evolutie personală, iar pentru mine personal emotiile au fost si sunt o importanta resursa si investitie de energie (* Testul MBTI – iti arata, printre altele, si care este functia psihica principala, in cazul meu emotiile). Emotiile sunt cel mai bun barometru care arata o discrepanta clara intre ceea ce vedem, la nivel constient, in viata noastra si ceea ce ne dorim cu adevarat in interior. Urmeaza-ti emotiile, indiferent daca ele sunt mai putin placute sau de-a dreptul dureroase.

Ce vreau sa spun cu acest titlu „Cum te ingrijesti de emotiile negative?” este, in primul rand, ca le recunosc existenta. Adica nu pledez pentru ingerarea motivationalelor „schimba-ti mindset-ul in 7 zile” pe post de desert cand stomacul meu urla de foame si sens, ci caut mai intai sa inteleg cum am ajuns sa simt acele stari negative, daca ele sunt atat de dese astfel incat sa fie considerate un pattern (un mod automat, inconstient, de a reactiona in fata vietii), si care sunt consecintele faptului ca eu aleg inconstient (deci nici nu mai am viteza de reactie) emotiile negative in loc sa cultiv o stare de bine.

Doi, strategia noastra pare a fi inlocuirea starilor negative cu cele pozitive pentru a ne mari nivelul de vibratie energetica, dopaminele din creier si a gusta fericirea. Intrebarea la care motivationalele de duzina uita sa raspunda este: Cum poate un om care trece printr-o depresie sau care e un fatalist convins sa experimenteze stari pozitive daca el a fost obisnuit sa raspunda vietii doar prin negativism? La nivel rational, toata lumea intelege ca emotiile pozitive sunt preferabile celor negative, dar care este sursa lor?

Din punctul meu de vedere, atunci cand vorbim despre emotii (cu precadere, despre cele negative) intampinam doua mari prejudecati:
1. Emotiile negative sunt ceva naspa, de care trebuie sa fugim pana ne rupem gatu si ne anesteziem corpul (ironic, debuseul natural al emotiilor este tot in corp: te rusinezi=te inrosesti, te indragostesti=”fluturi in stomac”), de parca am putea impacheta si expedia emotiile noastre intr-un bagaj si exila undeva departe pe cele care nu ne convin. (Ca o mica paranteza, ingrijorator, la rezultatele Adwords pentru „emotii negative” imi apare „medicamente pentru emotii”, ceea arata o lipsa a educarii noastre in managementul emotiilor).
Ca atare, nu reusim sa intram in contact cu emotiile noastre, sa le acceptam ca fiind parte din noi si sa le intelegem cauza. Pe acelasi filon de gandire, alergam cu disperare dupa cele pozitive, dupa Fata Morgana a Fericirii, tot in exteriorul nostru.
Credem tot timpul ca solutia intelegerii emotiilor noastre este undeva in afara noastra: o alta substanta, o alta relatie, inca un obiectiv de indeplinit. In timp ce atentia noastra este risipita astfel pentru a aduna creatori de bine din exterior, in interiorul nostru tot nu intelegem care este motivul pentru care simtim ceea ce simtim. Si intre timp, nu intelegem nici ca suntem responsabili pentru emotiile noastre.
2. Ne cream un pattern de functionare pe baza emotiilor negative cu care am invatat sa lucram si sa ne aparam in fata vietii in copilarie pentru a atrage atentia si iubirea parintilor, a colegilor si profesorilor la scoala, a partenerului in relatie. Utilizam acelasi model ca in copilarie de a raspunde vietii (Desi, atentie, in buletin suntem adulti) si ne intrebam unde este successul si starea de bine din viata noastra. Ce inseamna un pattern emotional negativ? Simplist, suma starilor negative de la sfarsitul zilei si nivelul de energie a corpului. Emotion (E-motion, engl.=energie in miscare)

Emotiile negative sunt cel mai bine definite ca starea „incomoda” pe care o simti venind din interior  raportat la ceea ce ai in fata ta, in viata ta (cel mai usor, iti dai seama de starea in care te afli urmarindu-ti respiratia, ritmul respiratiei iti arata exact starea in care te afli: ritm sacadat=agitatie, ritm incet, abia sesizabil=apatie, respiratie completa, abdominala=relaxare, focus).

Analog, emotiile pozitive sunt o manifestare a ceea ce imi doresc. Si spre asta tindem cu totii, nu-i asa?

Senzatiile si emotiile care vin ca urmare a gandurile negative si, implicit, a starilor negative sunt un barometru excelent pentru a-ti arata in ce zona a vietii tale faci compromisuri (adica simti ca poti mai mult, dar te limitezi la anumite conditii, la job, in relatie, in mediul inconjurator), ce lectii mai ai de invatat si cum poti sa-ti schimbi perspectiva asupra emotiilor, de exemplu. Din cauza conditionarilor si programelor mentale (instalate din copilarie si reintarite in relatii amoroase si societate) nu stim cum sa ne conectam la starea asta interioara, pentru a afla care este cauza ei, cum o putem accepta sau rezolva. Ba mai mult, suntem invatati ca nu e frumos sa fii trist, ca fetele care zambesc sunt frumoase, ca oamenii tristi nu sunt acceptati.

Primul pas este, asadar, sa recunosc emotia de baza, sa o numesc/identific si sa o accept astfel incat sa pot intui cauza din spatele emotiei negative.

In eBook-ul meu, am trasat cateva directii despre vindecarea emotiilor negative și a copilului interior prin cateva exercitii simple. Il gasesti pentru comanda aici.

✅ 5 exerciții pentru vindecarea emotiilor negative și a copilului interior

ebook new cover

Pana te familiarizezi cu procesul acesta de introspectie si analiza a emotiilor negative, poti sa lucrezi separat, luand cea mai frecventa emotie pe care o experimentezi (emotiile pure sau de baza, calibrate negativ (de energie joasa) sunt: rusinea, vina, apatia, durerea, frica, dorinta, furia si mandria.

O sa folosesc exemplul personal in cazul furiei, pe care l-am observat eu ca pattern in cazul meu.

Exercitiu de constientizare a pattern-ului emotiei de furie:

Scenariu: un eveniment/persoana din exterior se pozitioneaza in dezacord cu valorile mele (adevar, libertate de expresie etc), iar eu devin instant furioasa

  1. La nivelul corpului, imi observ ritmul vocii cum se schimba (devine mai grav si mai apasat), respiratia devine apasatoare, bataile inimii se intetesc, pielea se inroseste, grimasele sunt din ce in ce mai grave in timp ce eu incerc din rasputeri sa-mi mentin punctul de vedere;
  2. La nivel mental si emotional, incerc sa dau un sens energiei care imi invadeaza tot corpul si ma revolt vocal – a se oberva ca spre deosebire de apatie sau frica, furia presupune un nivel ridicat de energie – 150, ceea ce face sa fie si mai dificil sa o recunosc ca fiind negativa si sa abtin sa nu-i dau un sens, o cauza, o lupta nobila ceva :)). Incep sa fac judecati de valoare despre persoana din fata mea sau sa ma victimizez in fata evenimentului nefericit, dar acum din pozitia de Agresor (nemultumit si frustrat pentru situatia care a condus la furie).
  3. La nivel spiritual, nici nu mai zic :)) cam cat de departe sunt de compasiune, acceptare si iubire.

Ceea ce reusesc cu acest exercitiu este sa intru in contact cu starea mea, sa o identific, sa o accept ca un pattern disfunctional ce este, si sa inteleg de unde vine acest mecanism de aparare (hint: copilarie ), apoi sa incep sa o inlocuiesc cu o stare neconsumatoare de energie, adica  o stare care-mi da senzatia de bine: decizia mea constienta de a accesa aceasta stare imi permite sa accept situatia care mi-a provocat emotia sau sa schimb respectiva situatie sau stare. Pot face asta dintr-un nivel de constiinta (Atentie, investirea a energiei) mai ridicat, ori din neutralitate – nu schimb nimic, mi-e indiferent, ori  din curaj) – incerc prin forte proprii si independente de exterior sa schimb situatia care mi-a provocat furia.

Ce obtin din toata aceasta munca interioara cu emotiile negative?

Autocunoastere, controlul starilor emotionale si sursa lor (ganduri negative), imbunatirea relatiilor, cresterea nivelului de energie la nivel spiritual si fizic, stare de echilibru interior, evitarea stocarii, refularii si izbucnirii acestor stari negative.

Evident, daca imi doresc, capat o intelegere mai larga a impactului starilor negative asupra sanatatii mele, a mediului inconjurator, a energiei pe care o transmit, ceea ce atrag in viata mea ca si corespondenta de vibratie a acestor stari, tipul de relatii pe care le dezvolt, etc samd. Cu alte cuvinte, un grad de constientizare mai ridicat a realitatii*** pe care o creez pana la urma.

Ce inseamna sa ma uit in interiorul meu, si nu in afara mea?
In primul rand, dezvoltarea oricarui obicei zilnic de introspectie, care iti permite sa intri in contact cu tine insuti, sa te asculti si sa observi emotiile tale, mintea ta, senzatiile din corp, vocile altora in capul tau, intuitia sau vocea ta interioara.
Acest obicei (care poate fi yoga, meditatie sau scris) iti permite, ceea ce mai poti obtine doar pe scaunul medicului sau a terapeutului, o examinare a starii in care te afli: emotionala, fizica, mentala, spirituala.

Scopul acestui exercitiu: vreau sa-mi inteleg emotiile negative si sa le integrez in viata mea astfel incat sa nu ma mai prabusesc de fiecare data cand am o problema apasatoare.
Incearca sa determini daca de exemplu, lupta cu emotiile negative e un pattern in viata, care e acel pattern, cand si cine te-a invatat ca emotiile negative sunt o strategie de a face fata vietii (de exemplu, ma victimizez in rolul meu de Adult pentru ca atunci cand eram copil prin victimizare, obtineam atentie, afectiune, imbratisare din partea unor parinti absenti).
Observa apoi perceptia generala pe care o ai asupra pattern-ului. E o bucata de realitate trunchiata deoarece include doar experienta ta, intr-un anumit context care nu mai aplicabila si nu te mai ajuta in prezentul constient. Exista cu siguranta si alte perpceptii, experiente si informatii care completeaza situatia ta. Faptul ca tu te pozitionezi ca fiind depasit de situatie nu iti permite sa vezi Adevarul complet, total, care ar putea contine si o posibila solutie.
In cazul mentionat, eu sunt invatat sa ma raportez la viata prin prisma emotiilor mele negative si sa am o atitudine fatalista sau agresiva asupra vietii, ignorand in acelasi timp ca viata este un tot care cuprinde si emotii pozitive (care culmea imi aduc mai multe beneficii). Prin constientizare*** aflam ca emotiile isi au sursa in interiorul nostru.

Gandire. Experimentare. Cunoastere.Vindecare. Deschidere. Bucurie de a trai. Decizii constiente. Meditatie. Conectarea cu natura, Universul, Divinitatea, Spiritul din noi.
Dar asta cere dezumflarea Ego-ului si renuntarea la pretentiile orgoliului de a avea mereu dreptate….
Declicul se produce in momentul in care decizi: ai de ales intre cultivarea emotiilor negative sau a celor pozitive, stiindu-le beneficiile/dezavantajele. Esti responsabil, pentru prima data esti nevoit sa sari de pe roata de hamster si sa-ti asumi responsabilitatea.
Cum schimbi emotiile negative!? In principiu, emotiile, indiferent de valentele lor, exista fara-doar-si-poate. Ceea ce putem schimba este modul in care ne raportam emotii.

„Oare mintea poate schimba schimba emotiile? Cum sunt interconectate creierul, sistemul imunitar si emotiile? Care sunt emotiile asociate cu starea de bine? Cum anume functioneaza intelegerea, ca functie a mintii, in context medical? Acestea sunt cateva dintre intrebarile la care un grup de oameni de stiinta cunoascuti, impreuna cu Dalai Lama, au incercat sa raspunda in cadrul unor dialoguri care au avut loc in India.”

(Dialoguri cu Dalai Lama, Emotiile distructive.Cum le putem depasi?, editor-autor Daniel Goleman)

emotiile-distructive-cum-le-putem-depasi-dialog-stiintific-cu-dalai-lama_1_fullsize.jpg

 

Imagineaza-ti ca interiorul tau e ca o casa in care vrei/o sa traiesti multi ani. Cum ti-ar placea sa arate casa ta?
De-asta nu cred in paliative: pastile, afirmatii pozitive, incantatii, droguri, alcool etc. Pentru ca presupune ca eu sa caut mereu in afara mea ceva care sa-mi induca/creeze o anumita stare, si deci dependenta. Dar eu imi doresc sa am un spatiu constant, al meu, pe care sa-l creez si pentru care sa fiu responsabil.
Toate acestea ne permit sa actionam constient asupra vietii, adica nu manati inconstient pe cararile vietii, si sa alegem cum reactionam, cata energie investim in cutare situatie, ce fel de vibratie transmitem oamenilor din jur.

Biblioteca mea online:

https://cristinalotru.com/2017/11/09/5-carti-despre-vindecarea-emotiilor-negative/

**(Dialoguri cu Dalai Lama, Emotiile distructive.Cum le putem depasi?, editor-autor Daniel Goleman)

***Letting Go. Calea renuntarii – David R. Hawkins

*Testul MBTI, Care este tipul tau de personalitate? Esti Activ, Colaborator, Conducator sau Explorator? Analist, Asimilator, Intensificator sau Vizionar? Esti Extravertit sau Introvertit? Care este functia ta psihica principala: emotiile sau rationalizarea?

 

 

 

 

 

 

Ce inseamna yoga pentru mine?

Yoga taught me to be brave, steady in my own energy, confident in my own body, to fall and then to rise, to never give up, to be opened to life, to be responsible for my own state of mind, to feel free, to feel love.
yoga 6

Cel mai bun argument care sustine recomandarea de a practica yoga este exemplul personal. Dar daca ar fi sa intelectualizam decizia de a practica yoga, argumentul meu ar fi acela ca, desi suntem o societate doxa de informatii si stiinta, mare parte dintre noi insa inca nu am gasit un sistem simplu care sa ne faca multumiti sau fericiti cu viata noastra. Suntem intr-o alergare nebuna dupa mitul fericirii , mereu si mereu neprezenti din viata noastra, mult prea preocupati de captura Fetei Morgana a Fericirii, si prea putin interesati de trairea (oricare ar fi ea, negativa sau pozitiva) a singurului moment care exista cu adevarat, momentul prezent.

Simt nevoia sa incep povestea mea despre experienta cu yoga prin a marturisi ca sunt inca la stadiul de admiratoare mai degraba a filozofiei indiene decat practicanta acerba a yoga. Pentru noi occidentalii, yoga poate reprezenta cel mult un sistem prin care invatam sa meditam, sa ne calmam mintea, sa ne concentram atentia si, pe deasupra, sa facem sport. Ne este aproape imposibil sa intelegem filozofia hindusa, dar putem sa admiram pozitionarea lor fata de viata, si daca ne regasim evident, sa incercam sa incorporam macar o mica parte din ea in viata noastra.
Yoga in cultura vestica este, inainte de toate, o alegere si o experienta individuala, si poate fi cu greu adoptata ca filozofie de viata asa cum o intelege spiritualitatea hindusa. Insa decizia de a practica yoga poate reprezinta pentru cei curiosi o schimbare de perspectiva la 180 de grade asupra vietii.

Nu o sa incerc sa ma explic pentru alegerea de a practica yoga sau sa incep sa demitizez perceptiile societatii in privinta acestui subiect. Cred ca e mai degraba folositor sa impartasesc experienta mea celor interesati de a se apuca de yoga sau celor care cauta metode alternative de a se cunoaste. Sunt extrem de multe beneficii in urma practicarii yoga, dar ca orice lucru complex, starneste extrem de multe polemici in acelasi timp. Cert este un lucru insa: yoga este o cale de a merge catre tine, mai exact inspre interiorul tau, de a te asculta si chiar de a autodepasi.
Yoga imi aminteste ca orice drum catre un anumit obiectiv are mai multe etape cu care trebuie sa invat sa ma obisnuiesc si in timpul carora ma accept si ma iubesc exact asa cum sunt, chiar daca asana (pozitie in Yoga) cu statul in cap nu-mi iese inca sau vecinul de pe salteaua din fata mea poate sa leviteze (joke :)))).

NAMASTE INDIA

Imagineaza-ti ca dupa o ora de yoga, daca reusesti sa te concentrezi pe respiratia constienta (abdominala) a corpului, ajungi sa nu te gandesti la „nimic” o ora intreaga. Macar atata beneficiu sa vedem in yoga.
Yoga m-a invatat multe si, in acelasi timp, m-a invatat multe dintre practicile cu care nu suntem obisnuiti (este fundamentala aceasta schimbare de perspectiva la 180 de grade asupra vietii): respiratie constienta care te aduce in prezent, singurul moment care conteaza si pe care ti-l poti asuma complet, acceptarea de sine dar si depasirea credintelor limitative, detasarea de gandurile de pe banda rulanta a mintii, multumire catre corpul meu si catre viata in momentul savasana (ceva totalmente nou, in viata noastra agitata nu ne luam niciodata timp sa-i multumim corpului nostru ca functionam, poate doar in momentele de boala, care boala e cauzata tot de lipsa acuta de constientizare a problemelor corpului nostru), m-a invatat sa ma accept si in asanele care „imi ies” si in cele mai dificile, cand e nevoie sa spun stop, m-a invatat sa nu mai incerc sa controlez fiecare miscare, fiecare gand, fiecare emotie si sa le privesc ca pe ecranul unui film la cinema, adica viata mea, sa-mi dau seama ca mintea poate fi prietenul meu cel mai bun, in momentul in care e relaxata si clara, la unison cu respiratia constienta. Practic, dupa o ora de yoga reusesesc sa-mi schimb starea complet, mai ales daca am intrat in yoga cu energie mai mult negativa. 

Pentru mine, de departe cel mai mare beneficiu in practica yoga, este experimentarea procesului de autocunoastere empirica. Pe langa tonele de carti despre dezvoltare personala si psihologie sau cursurile in directia asta, experienta interioara de autocunoastere si psihanaliza iti deschid multe porti spre tine si iti raspunde la multe intrebari.
Practicarea yoga a venit la pachet si cu un alt obicei benefic: meditatia. Meditatie este, pe langa acceptul general al relaxarii mintii, si precursoarea stilului de viata numit mindfulness, stare de prezenta.

Scopul meditatiei este, la un nivel de incepator, sa observi cum functioneaza mintea, cum isi creeaza gandurile, si cum actioneaza mai apoi. Cele 3 puteri pe care le cultiva meditatia sunt: concentrarea atentiei, mindfulness (prezenta) si intelepciunea. Mintea e ca o lupa care mareste tot ce simtim si vedem. Suferinta este doar reactia mentala in fata durerii, care poate fi perpetuata la nesfarsit de catre minte.
In meditatie, prima etapa e sa te tolerezi durerea fizica si sa inveti sa te relaxezi in jurul lor, si mai apoi sa inveti sa relaxezi durerea mentala. Folosind detasarea ca instrument, poti sa aplici asta si in abordarea amintirilor dureroase/traumelor si sa inveti sa le accepti pentru a nu fi prins in capcana emotiilor negative. * (Bhante Yogavacara Rahula, calugar budist).

Atunci cand meditezi, se mareste spatiul dintre gandurile tale si reactiune ( (decizii inconstiente, emotii intense) si poti sa vezi realitatea asa cum este fara a o inflori, fara a exagera. 
Un alt beneficiu, sa-i spunem mai „subtil”, al practicarii yoga este echilibrarea sistemului chakrelor, acei centri energetici responsabili cu frecventa noastra energetica. Daca vi se pare o fabulatie, incercati numai sa fiti atentie si prezenti la energia oamenilor cu care va intalniti si la ce emotii trezeste aceasta in corpul vostru: calm, anxietate, admiratie, bucurie, tristete, fuga sau iubire.

Sistemul chakrelor, cei 7 centri energetic ai fiintei umane, pot fi „lucrati” prin intermediul practicarii asanelor (pozitiilor) in yoga. Chakrele sunt centri de energie subtila, de forma unui vortex („chakra” inseamna roata in sanscrita, nu o putem asocia neaparat vreunei forme din corpul fizic, dar devine perceptibila la nivel energetic dupa o perioada de practica yoga). Senzatiile pe care le simti in corp in momentul deblocarii unei chakre sunt: furnicaturi in maini, lumina de diverse culori, senzatie de caldura intre palme.
Din punct de vedere conceptual, fiecarei chakre ii corespunde un anumit element, in ordinea asezarii chakrelor de-a lungul coloanei vertebrale, de jos in sus (pamant, apa, foc, aer, eter ). Chakrele se influenteaza reciproc, de sus in jos, in efect de domino. Insusi parcursul activarii fiecarei chakre in parte porneste de jos in sus, exact ca dispunerea etajelor unui bloc. In functie de crestea nivelului de energie subtila, putem obtine o perspectiva asupa vietii de la parter, de la primul etaj, la al doilea sau chiar de la al saptelea (unde se afla, chakra coroanei – legatura cu Divinitatea).

Fiecare chakra contine informatii despre nivelul mental, emotional, spiritual, fizic, sub forma unor valuri energetice de diferite frecvente sau vibratie. Fiecare chakra reprezinta in sine o lume intreaga, cum spune Jung** : ganduri-emotii/stari-actiuni/decizii, culoare, elemente, valori, focus, energie concentrata/blocata in raport cu domeniile vietii (iubire, sanatate, bani, vocatie, cariera etc.)

De exemplu, root chakra (chakra radacina), avand ca si corespondent, elementul pamant, guverneaza legaturile noastre cu familia, stabilitatea emotionala si materiala, sentimentul de siguranta. Asemenea piramidei lui Maslow, pana cand nu „stapanim” nivelul inferior de evolutie nu putem trece la urmatorul. Pana cand nu ne asiguram nevoile primare, de baza (hrana, apa, aer, igiena, somn, sex, adapost) nu putem fi interesati de planurile superioare, cum ar fi evolutia spirituala.

Corespondentul vizual al chakrelor sunt culorile spectrul luminii, iar fiecarei culori ii corespunde un anumit indice de frecventa a energie (in imagine, de jos in sus).

  • Culorile cu cea mai inalta frecventa sunt – violet – indigo – albastru
  • Culorile cu cea mai joasa frecventa de unda sunt – galben – orange – rosu*** (Sursa)

chakra_frequencies_chart (1)

 

Bibliografie:

*Sursa interviu cu Bhante Yogavacara Rahula, calugar budist https://www.youtube.com/watch?v=Gtd8_IYFQzM

**C.G. Jung, Yoga. The psychology of Kundalini

***Anatol Basarab, Totul sau aproape totul despre culoare si psihic