#CampaniaSpuneDAEmotiilorTale Ep. 2: Cum ingrijesti emotiile negative?

Carl Jung: „The foundation of all mental illness is the unwillingness to experience legimate suffering.” In order to heal it, you have to feel it.

Episodul 1 – Recunoasterea emotiilor negative

Am invatat sa acord o fooarte mare atentie emotiilor negative. Dincolo de exprimarea unui pattern sau a unui obicei dezavantajos de a face fata vietii, emotiile negative sunt un semn clar al nevoii de schimbare, al schimbarii treptei de evolutie personală, iar pentru mine personal emotiile au fost si sunt o importanta resursa si investitie de energie (* Testul MBTI – iti arata, printre altele, si care este functia psihica principala, in cazul meu emotiile). Emotiile sunt cel mai bun barometru care arata o discrepanta clara intre ceea ce vedem, la nivel constient, in viata noastra si ceea ce ne dorim cu adevarat in interior. Urmeaza-ti emotiile, indiferent daca ele sunt mai putin placute sau de-a dreptul dureroase.

Ce vreau sa spun cu acest titlu „Cum te ingrijesti de emotiile negative?” este, in primul rand, ca le recunosc existenta. Adica nu pledez pentru ingerarea motivationalelor „schimba-ti mindset-ul in 7 zile” pe post de desert cand stomacul meu urla de foame si sens, ci caut mai intai sa inteleg cum am ajuns sa simt acele stari negative, daca ele sunt atat de dese astfel incat sa fie considerate un pattern (un mod automat, inconstient, de a reactiona in fata vietii), si care sunt consecintele faptului ca eu aleg inconstient (deci nici nu mai am viteza de reactie) emotiile negative in loc sa cultiv o stare de bine.

Doi, strategia noastra pare a fi inlocuirea starilor negative cu cele pozitive pentru a ne mari nivelul de vibratie energetica, dopaminele din creier si a gusta fericirea. Intrebarea la care motivationalele de duzina uita sa raspunda este: Cum poate un om care trece printr-o depresie sau care e un fatalist convins sa experimenteze stari pozitive daca el a fost obisnuit sa raspunda vietii doar prin negativism? La nivel rational, toata lumea intelege ca emotiile pozitive sunt preferabile celor negative, dar care este sursa lor?

Din punctul meu de vedere, atunci cand vorbim despre emotii (cu precadere, despre cele negative) intampinam doua mari prejudecati:
1. Emotiile negative sunt ceva naspa, de care trebuie sa fugim pana ne rupem gatu si ne anesteziem corpul (ironic, debuseul natural al emotiilor este tot in corp: te rusinezi=te inrosesti, te indragostesti=”fluturi in stomac”), de parca am putea impacheta si expedia emotiile noastre intr-un bagaj si exila undeva departe pe cele care nu ne convin. (Ca o mica paranteza, ingrijorator, la rezultatele Adwords pentru „emotii negative” imi apare „medicamente pentru emotii”, ceea arata o lipsa a educarii noastre in managementul emotiilor).
Ca atare, nu reusim sa intram in contact cu emotiile noastre, sa le acceptam ca fiind parte din noi si sa le intelegem cauza. Pe acelasi filon de gandire, alergam cu disperare dupa cele pozitive, dupa Fata Morgana a Fericirii, tot in exteriorul nostru.
Credem tot timpul ca solutia intelegerii emotiilor noastre este undeva in afara noastra: o alta substanta, o alta relatie, inca un obiectiv de indeplinit. In timp ce atentia noastra este risipita astfel pentru a aduna creatori de bine din exterior, in interiorul nostru tot nu intelegem care este motivul pentru care simtim ceea ce simtim. Si intre timp, nu intelegem nici ca suntem responsabili pentru emotiile noastre.
2. Ne cream un pattern de functionare pe baza emotiilor negative cu care am invatat sa lucram si sa ne aparam in fata vietii in copilarie pentru a atrage atentia si iubirea parintilor, a colegilor si profesorilor la scoala, a partenerului in relatie. Utilizam acelasi model ca in copilarie de a raspunde vietii (Desi, atentie, in buletin suntem adulti) si ne intrebam unde este successul si starea de bine din viata noastra. Ce inseamna un pattern emotional negativ? Simplist, suma starilor negative de la sfarsitul zilei si nivelul de energie a corpului. Emotion (E-motion, engl.=energie in miscare)

Emotiile negative sunt cel mai bine definite ca starea „incomoda” pe care o simti venind din interior  raportat la ceea ce ai in fata ta, in viata ta (cel mai usor, iti dai seama de starea in care te afli urmarindu-ti respiratia, ritmul respiratiei iti arata exact starea in care te afli: ritm sacadat=agitatie, ritm incet, abia sesizabil=apatie, respiratie completa, abdominala=relaxare, focus).

Analog, emotiile pozitive sunt o manifestare a ceea ce imi doresc. Si spre asta tindem cu totii, nu-i asa?

Senzatiile si emotiile care vin ca urmare a gandurile negative si, implicit, a starilor negative sunt un barometru excelent pentru a-ti arata in ce zona a vietii tale faci compromisuri (adica simti ca poti mai mult, dar te limitezi la anumite conditii, la job, in relatie, in mediul inconjurator), ce lectii mai ai de invatat si cum poti sa-ti schimbi perspectiva asupra emotiilor, de exemplu. Din cauza conditionarilor si programelor mentale (instalate din copilarie si reintarite in relatii amoroase si societate) nu stim cum sa ne conectam la starea asta interioara, pentru a afla care este cauza ei, cum o putem accepta sau rezolva. Ba mai mult, suntem invatati ca nu e frumos sa fii trist, ca fetele care zambesc sunt frumoase, ca oamenii tristi nu sunt acceptati.

Primul pas este, asadar, sa recunosc emotia de baza, sa o numesc/identific si sa o accept astfel incat sa pot intui cauza din spatele emotiei negative.

In eBook-ul meu, am trasat cateva directii despre vindecarea emotiilor negative și a copilului interior prin cateva exercitii simple. Il gasesti pentru comanda aici.

✅ 5 exerciții pentru vindecarea emotiilor negative și a copilului interior

ebook new cover

Pana te familiarizezi cu procesul acesta de introspectie si analiza a emotiilor negative, poti sa lucrezi separat, luand cea mai frecventa emotie pe care o experimentezi (emotiile pure sau de baza, calibrate negativ (de energie joasa) sunt: rusinea, vina, apatia, durerea, frica, dorinta, furia si mandria.

O sa folosesc exemplul personal in cazul furiei, pe care l-am observat eu ca pattern in cazul meu.

Exercitiu de constientizare a pattern-ului emotiei de furie:

Scenariu: un eveniment/persoana din exterior se pozitioneaza in dezacord cu valorile mele (adevar, libertate de expresie etc), iar eu devin instant furioasa

  1. La nivelul corpului, imi observ ritmul vocii cum se schimba (devine mai grav si mai apasat), respiratia devine apasatoare, bataile inimii se intetesc, pielea se inroseste, grimasele sunt din ce in ce mai grave in timp ce eu incerc din rasputeri sa-mi mentin punctul de vedere;
  2. La nivel mental si emotional, incerc sa dau un sens energiei care imi invadeaza tot corpul si ma revolt vocal – a se oberva ca spre deosebire de apatie sau frica, furia presupune un nivel ridicat de energie – 150, ceea ce face sa fie si mai dificil sa o recunosc ca fiind negativa si sa abtin sa nu-i dau un sens, o cauza, o lupta nobila ceva :)). Incep sa fac judecati de valoare despre persoana din fata mea sau sa ma victimizez in fata evenimentului nefericit, dar acum din pozitia de Agresor (nemultumit si frustrat pentru situatia care a condus la furie).
  3. La nivel spiritual, nici nu mai zic :)) cam cat de departe sunt de compasiune, acceptare si iubire.

Ceea ce reusesc cu acest exercitiu este sa intru in contact cu starea mea, sa o identific, sa o accept ca un pattern disfunctional ce este, si sa inteleg de unde vine acest mecanism de aparare (hint: copilarie ), apoi sa incep sa o inlocuiesc cu o stare neconsumatoare de energie, adica  o stare care-mi da senzatia de bine: decizia mea constienta de a accesa aceasta stare imi permite sa accept situatia care mi-a provocat emotia sau sa schimb respectiva situatie sau stare. Pot face asta dintr-un nivel de constiinta (Atentie, investirea a energiei) mai ridicat, ori din neutralitate – nu schimb nimic, mi-e indiferent, ori  din curaj) – incerc prin forte proprii si independente de exterior sa schimb situatia care mi-a provocat furia.

Ce obtin din toata aceasta munca interioara cu emotiile negative?

Autocunoastere, controlul starilor emotionale si sursa lor (ganduri negative), imbunatirea relatiilor, cresterea nivelului de energie la nivel spiritual si fizic, stare de echilibru interior, evitarea stocarii, refularii si izbucnirii acestor stari negative.

Evident, daca imi doresc, capat o intelegere mai larga a impactului starilor negative asupra sanatatii mele, a mediului inconjurator, a energiei pe care o transmit, ceea ce atrag in viata mea ca si corespondenta de vibratie a acestor stari, tipul de relatii pe care le dezvolt, etc samd. Cu alte cuvinte, un grad de constientizare mai ridicat a realitatii*** pe care o creez pana la urma.

Ce inseamna sa ma uit in interiorul meu, si nu in afara mea?
In primul rand, dezvoltarea oricarui obicei zilnic de introspectie, care iti permite sa intri in contact cu tine insuti, sa te asculti si sa observi emotiile tale, mintea ta, senzatiile din corp, vocile altora in capul tau, intuitia sau vocea ta interioara.
Acest obicei (care poate fi yoga, meditatie sau scris) iti permite, ceea ce mai poti obtine doar pe scaunul medicului sau a terapeutului, o examinare a starii in care te afli: emotionala, fizica, mentala, spirituala.

Scopul acestui exercitiu: vreau sa-mi inteleg emotiile negative si sa le integrez in viata mea astfel incat sa nu ma mai prabusesc de fiecare data cand am o problema apasatoare.
Incearca sa determini daca de exemplu, lupta cu emotiile negative e un pattern in viata, care e acel pattern, cand si cine te-a invatat ca emotiile negative sunt o strategie de a face fata vietii (de exemplu, ma victimizez in rolul meu de Adult pentru ca atunci cand eram copil prin victimizare, obtineam atentie, afectiune, imbratisare din partea unor parinti absenti).
Observa apoi perceptia generala pe care o ai asupra pattern-ului. E o bucata de realitate trunchiata deoarece include doar experienta ta, intr-un anumit context care nu mai aplicabila si nu te mai ajuta in prezentul constient. Exista cu siguranta si alte perpceptii, experiente si informatii care completeaza situatia ta. Faptul ca tu te pozitionezi ca fiind depasit de situatie nu iti permite sa vezi Adevarul complet, total, care ar putea contine si o posibila solutie.
In cazul mentionat, eu sunt invatat sa ma raportez la viata prin prisma emotiilor mele negative si sa am o atitudine fatalista sau agresiva asupra vietii, ignorand in acelasi timp ca viata este un tot care cuprinde si emotii pozitive (care culmea imi aduc mai multe beneficii). Prin constientizare*** aflam ca emotiile isi au sursa in interiorul nostru.

Gandire. Experimentare. Cunoastere.Vindecare. Deschidere. Bucurie de a trai. Decizii constiente. Meditatie. Conectarea cu natura, Universul, Divinitatea, Spiritul din noi.
Dar asta cere dezumflarea Ego-ului si renuntarea la pretentiile orgoliului de a avea mereu dreptate….
Declicul se produce in momentul in care decizi: ai de ales intre cultivarea emotiilor negative sau a celor pozitive, stiindu-le beneficiile/dezavantajele. Esti responsabil, pentru prima data esti nevoit sa sari de pe roata de hamster si sa-ti asumi responsabilitatea.
Cum schimbi emotiile negative!? In principiu, emotiile, indiferent de valentele lor, exista fara-doar-si-poate. Ceea ce putem schimba este modul in care ne raportam emotii.

„Oare mintea poate schimba schimba emotiile? Cum sunt interconectate creierul, sistemul imunitar si emotiile? Care sunt emotiile asociate cu starea de bine? Cum anume functioneaza intelegerea, ca functie a mintii, in context medical? Acestea sunt cateva dintre intrebarile la care un grup de oameni de stiinta cunoascuti, impreuna cu Dalai Lama, au incercat sa raspunda in cadrul unor dialoguri care au avut loc in India.”

(Dialoguri cu Dalai Lama, Emotiile distructive.Cum le putem depasi?, editor-autor Daniel Goleman)

emotiile-distructive-cum-le-putem-depasi-dialog-stiintific-cu-dalai-lama_1_fullsize.jpg

 

Imagineaza-ti ca interiorul tau e ca o casa in care vrei/o sa traiesti multi ani. Cum ti-ar placea sa arate casa ta?
De-asta nu cred in paliative: pastile, afirmatii pozitive, incantatii, droguri, alcool etc. Pentru ca presupune ca eu sa caut mereu in afara mea ceva care sa-mi induca/creeze o anumita stare, si deci dependenta. Dar eu imi doresc sa am un spatiu constant, al meu, pe care sa-l creez si pentru care sa fiu responsabil.
Toate acestea ne permit sa actionam constient asupra vietii, adica nu manati inconstient pe cararile vietii, si sa alegem cum reactionam, cata energie investim in cutare situatie, ce fel de vibratie transmitem oamenilor din jur.

Biblioteca mea online:

https://cristinalotru.com/2017/11/09/5-carti-despre-vindecarea-emotiilor-negative/

**(Dialoguri cu Dalai Lama, Emotiile distructive.Cum le putem depasi?, editor-autor Daniel Goleman)

***Letting Go. Calea renuntarii – David R. Hawkins

*Testul MBTI, Care este tipul tau de personalitate? Esti Activ, Colaborator, Conducator sau Explorator? Analist, Asimilator, Intensificator sau Vizionar? Esti Extravertit sau Introvertit? Care este functia ta psihica principala: emotiile sau rationalizarea?

 

 

 

 

 

 

Pledoarie pentru schimbare

Episodul 2 – De unde luam energia care sustine decizia schimbarii?

Ziceam in post-ul trecut ca o sa ma gandesc la motorul schimbarii si cum ne (auto)sabotam in procesul acesta al schimbarii.

In societatea asta mai mult comerciala, in care traim sub imperiul marketingului abundentei si al succesului, ar fi impotriva firii sa nu-ti doresti sa te schimbi, sa traiesti mai bine, sa evoluezi. Mergand pe drumul acesta, intervine apoi presiunea schimbarii si tirania lui: „Nu sunt suficient de bun(a)!”.
Ce uita societatatea sa ne „vanda” este si etapa aia cu: Ce faci cu viata ta pana ajungi celebru(a) si bogat(a), casatorit(a) si cu cinci copii, slab(a) si frumos(a)? Esti impacat(a) cu gandul ca o sa fii fericit(a) numai in momentul cand o sa atingi cutare obiectiv sau doar daca o sa te casatoresti, numai si numai daca se schimba Guvernul etc. samd.? Crezi ca o se simti „suficient de bun(a), de evoluat(a)” numai dupa ce o sa citesti zeci de carti sau o sa bifezi toate cursurile de dezvoltare personala?
Sigur ca lucram cu dezvoltarea personala si facem coaching sa prevenim situatiile indezirabile din viata noastra si sa programam schimbarile in directia in care ne dorim, fara a mai fi nevoiti sa „provocam inconstient” situatiile de criza, din care sa iesim victime scurse de energie si sa o luam iar de la -10, in loc de a incepe de la 0.
Desi cunoastem mult mai multe decat parintii nostri si avem access la informatii din toate partile, suntem nevroticii secolului si paralizam in fata schimbarii.
Schimbarea despre care ma simt indreptatita sa vorbesc este mai putin comerciala si nu are „5 pasi catre succes” sau „cum sa-l dai gata in 10 miscari?”. Schimbarea despre care vreau sa vorbesc este este tocmai aceea pe care am experimentat-o, dupa o criza existentiala, sa-i spunem si pledez pentru ea deoarece nu e vreo reteta spectaculoasa care iti rezolva viata peste noapte. Dar e sustenabila. Constanta. De durata. E ca o baza pentru toate celelate schimbari, vise, dorinte, obiective din viata ta.
1. Cand si cum se produce acest „salt cuantic”, schimbare de perspectiva?
Probabil se produce in momentul in care vechea lumea pe care ti-ai construit-o cu migala si ambitie, iluzie cu iluzie, obiectiv cu obiectiv, se sfarma sub propria greutate si e nevoie sa creezi o alta lume, preferabil mai sustenabila si congruenta la propria persoana, adica sa fii multumit(a) in ea. Stii sigur ca esti in momentul zero al schimbarii cand toti pilonii vietii tale (sanatate, relatii, cariera, bani, fericire) s-au prabusit.
In psihologia transpersonala, vorbim despre cele 5 corpuri ale fiintei umane: corpul fizic, corpul energetic, corpul mental-emotional, corpul spiritual si corpul inteligentei superioare. Te afli intr-o stare de flux energetic, de miscare continua a vietii cand exista un aliniament al tuturor celor 5 corpuri (Si reciproca: te afli intr-o criza existentiala, cand cel putin doua dintre corpuri sunt de frecventa joasa, adica sunt praf :D).

In spiritualitatea budista, un sistem corespondent este cel al chakrelor (cele 5 corpuri ale fiintei umane sunt proiectii ale celor 7 centri energetici, numiti chakre). In pratica yoga, de exemplu, ai posibilitatea sa-ti deblochezi un anume centru enegetic prin practicarea regulata a unei anumite asane. Dar despre yoga, sunt foooarte muulte de spus, asa ca intr-un post viitor…

energie
In faza de constientizare a nevoii de schimbare (aici), care este consecutiva colapsului despre care vorbeam (dar poate sa lipseasca, in cazul unora), iti dai seama ca modelul de gandire pe care il foloseai pana in momentul zero al schimbarii tale nu-ti mai iese de folos. Stii ca nu-ti este de folos in functie de rezultanta ecuatiei, ca la matematica. Daca rezultatul vietii tale este o energie de vibratie joasa, negativa (o recunoastem cu totii :D), atunci trebuie sa schimbi componentele ecuatiei.
Ai nevoie asadar de un nou model care sa fie racordat la cine esti tu cu adevarat, la valorile tale, la ceea ce admiri in viata, la ceea ce iubesti sa faci.
Un alt sabotor al energiei necesare schimbarii, pe langa credintele limitative, este atasamentul fata de filmul din capul tau si discursul pe care iti doresti cu ardoare sa il impui vietii. Putem fi atat de ambitiosi in nefericirea noastra incat ne e mai comod sa ramanem in aceeasi stare proastra decat sa recunoastem ca gresim. Vorba americana: We would rather be sick than wrong.

2. Dar cum poti iti insusesti o perspectiva noua asupra vietii, care nu-ti apartine inca, pana la acel moment zero cand decizi ca vrei o schimbare in viata ta si lucrezi in directia schimbarii?
Unde se opreste gandul schimbarii? La momentul actiunii, evident. Actiunea este mai multa decat o afirmatie pozitiva scrisa cu rujul pe oglinda din baie, actiunea este un proces, iar un proces are nevoie de sustinere, adica de energie. In plus, pe langa acest combustibil care este energia, schimbarea are nevoie si de o noua baza pe care sa formeze ca proces. Daca eu gandesc la fel si privesc viata din acelasi unghi de incidenta, cum o cred in schimbarea din viata mea?
Pentru ca procesul noii actiuni sa devina automat (deci usor pentru minte) si sa inlocuiasca vechea gandire limitativa, el trebuie transformat in obicei. Obiceiul ia nastere doar daca este repetata noua actiune de suficiente ori astfel incat mintea sa nu se mai simta incomod si sa opuna rezistenta.
Sa revenim la energie. Deci energia, motorul schimbarii, de unde vine? Mecanica asta a schimbarii pare acum simpla, insa capcana in care cadem cu totii este tocmai aceasta intrebare. De unde vine energia schimbarii? Putem sa platim pentru ea? Ne-o da relatia de iubire pe care o avem? Ne-o da Dumnezeu sau Universul? Facem rate la banca pentru ea?
Energia vine din interiorul tau. Nu neaparat din minte. Mintea iti poate juca feste. Uneori mintea noastra e atat de agitata incat ia pe repede-inainte decizii care au la baza doar supravietuirea, si nu evolutia noastra. Atunci simtim stagnarea in viata noastra. Este prea intalnit si modelul in care mintea intelectualizeaza suficient de mult timp astfel incat sa se simta utila pentru Ego, acumuleaza informatii de dragul emanciparii, insa schimbarea sustenabila tot nu ia nastere.
3. Emotiile negative
Negative is normal. It does not make you successful but it’s absolutely normal. Handle it. (Jim Rohn)
Oricat de mult as recunoaste meritele psihologiei pozitive, cred ca ea functioneaza mai eficient in momentul in care reusim sa ne acceptam emotiile negative, observandu-le, traindu-le, vindecandu-le. E adevarat ca matematic, ar fi de dorit ca dupa o zi luungaaa balanta ta energetica sa incline spre plus, sa fi avut mai multe momente placute decat negative. Insa pentru a ajunge la capacitatea sa constientizezi aceste emotii negative (care iti consuma din energie evident) e nevoie sa le simti, sa le lasi sa treaca prin corp si sa le intelegi cauza.
Vorbim aici mai ales de momentele de criza existentiala din viata noastra, care apar ca o implozie a trairilor, gandurilor si emotiilor negative carora nu le-am acordat atentie sau pe care le-am provocat, inconstient sau nu, cu mintea noastra, urmata de actiuni nu atat de prielnice noua. E foarte simplu sa oferi retete oamenilor despre pozitivitate si sa gasesti nenumarate argumente in favoarea ei, dar oare functioneaza pentru cineva care a fost obisnuit(a) toata viata sa gandeasca negativ si sa se simta complesit de emotiile lui pentru ca societatea ii spune ca nu e frumos sa fii deprimat sau trist? Ce faci daca totusi ai un bagaj emotional si experiente dureroase? Ce faci cu acest „balast emotional” care este tot parte din tine? Orice renegi se mareste progresiv si te inghite intr-un final. Exact ca in Iona.
Daca stai drept si privesti intr-o oglinda, nu iti vezi ceafa. Dar ea exista. E parte din tine. Tu afli constient ca exista cand intervine o durere in zona cervicala. Dar ceafa e parte din tine si cand simti durerea, si cand ti-e bine. Cand durerea devine acuta, simti nevoia sa analizezi mai indeaproape zona dureroasa si incepi sa te masezi, sa pui mana acolo unde te doare.
Odata ce ai constientizat durerea din zona cefei, decizi ca e timpul sa te duci la medic, apoi faci fizioterapie, te apuci de sport ca sa previi o eventuala durere. Iei masuri. Exact cum inveti sa ai grija de corpul tau, poti sa inveti si cum sa ai grija de emotiile tale negative.
Din munca aceasta de dezvoltare si cunoastere a emotiilor negative poate sa iasa chiar un profit energetic in viata noastra, in functie de cat suntem interesati de evolutia noastra. In Human Design (stiinta diferentierii genetice), o frecventa de energie joasa (sa spunem, stresul) poate fi integrata si transformata intr-una de o frecventa ridicata (pozitiva), numita determinare, pentru ca mai apoi, in functie de munca interioara depusa, sa mai urce o treapta spre ceea ce se cheama impuls evolutional. Cu alte cuvinte, in momentul in care iti dai seama ca esti o persoana care se streseaza prea mult, din orice, poti sa inversezi energia consumata anterior in stres, si devii foarte determinata in activatatea pe care o faci si sa evoluezi, conditia ca acea activitate sa iti faca placere (starea de flux > creeaza energie).

Acum ca ai descoperit care este motorul schimbarii, trebuie doar sa te asiguri ca-l turezi cum iti potrivit tie, dandu-i combustibilul potrivit, la viteza potrivita. Si asta este o reteta personalizata pentru fiecare. Cum fiecare dintre noi suntem fiinte unice si irepetabile, din fericire :))), trebuie sa ne gasim acele resorturi care sunt benefice pentru noi, sa le identificam si sa le transformam in disciplina. Evident sunt si unele universal valabile si ultracunoscute: cititul, sportul, conectarea cu natura, meditatia, alimentele sanatoase, gandurile pozitive, relatiile sanatoase etc samd.

 

What is the zero level of your desire to change?

 

cerc choose
Inside yourself @Vatican Museum

We keep listening to the opinions of others, we keep reading a lot of motivational books and going to a bunch of personal development seminars. We listen to Spiritual Guides, we repeat daily afformations in front of the mirror (I really don’t do that :))) or pretend that we’ve discovered some kind of spiritual heresy (I tend to do that :))).
We want so badly the positive into our life, the good stuff, the money and the happiness and the right relationships, of course. We are willing to sacrifice so much of our life in regrets of not doing it right or projections about the oncoming glowing future. And we got really confused about the present moment.
Where is it? Is this NOW? Is it happening? Has the NOW just passed? Am I am missing something? Am I missing from my life?
I am thinking about writing an ode poem to the NOW, to the present moment of our lives. Because I think that we are missing something in all this pursue of happiness, that is placed so conveniently into the future, maybe too far away in the future, maybe in Never land.
This a huge trap. If I am not now ready to change, will I ever be? If I cannot make myself to start the change in my life, is Buddha going to do that for me? If don’t acknowledge my power to change, whom do I offer my power to? Who has the power on me then?
I think we should start to honor every moment of our lives, whether it is almost perfect or less acceptable for our Ego. And try to look a little more deeper into this matter of escaping from our life. I am true believer that every situation that seems unbearable is an opportunity to change your perspective on life. Most often than never, we become resilient because of that burden that we used to carry on our shoulders and has become part of us. If we really had to change our lives, we would have to interrogate ourselves:
Who am I when I am not a victim of faith? Who am I am when I am not complaining about my job? Who am I when I am not in a relationship? Who I am when a have a toxic relationship? Who am I?
And we are so afraid of these answers that we keep postponing the moment of change, again and again, far away in the future.
Whose time is that, the future? I for myself cannot acknowledge that the future time is mine. I only have the present moment. NOW is my full responsibility as my personal inner change is my responsibility.
But why does not the change happen for itself? Or why is not sufficient for other people to change me? Even though we want so badly to have a better life, why does not the magic just happen? But the better question would be:
What is the zero-point level of your desire to change?
When do you feel like you had enough of bullshit from your bad perceptions on life, bad habits, toxic people, toxic relationships, negative thoughts, old childhood traumas, past lives?
That is when the shift in perception happens. When you start to question your big fat Ego, the judgement of others, your whole view on life.
Then you can start to build up something constructive. When we remove the old patterns of behaviors and clean up the soul in order to welcome the better things into our life.
The job of changing your life is a NOW job. Change is awareness. Now I can decide what I cannot longer tolerate in my life and decide also how I would like to live my life. Change is a process. But it starts in the NOW and it summons all the nows of my life on condition that I remain fully aware of myself.