Luna Nouă în Săgetător – rezoluții pentru anul viitor

Ultima Lună Nouă din 18 decembrie ne invită la un bilanț al evenimentelor din 2017 cu scopul a ne reînnoi visurile și obiectivele pentru anul viitor, poate dintr-o perspectivă mai amplă, mai clară și un alt nivel de conștientizare.

Săgetătorul este un semn al optimismului, care sub alura lui jovială, ascunde o dorință de independență și satisfacere a idealurilor. Așadar, energia Lunii Noi în Săgetător din 18 decembrie 2017 ne ajută să definim obiective clare și mărețe pentru anul ce vine, cu condiția să ținem cont și de Legea Atracției (ce suntem, aia primim).

Berbec: lărgirea universului cunoașterii și autocunoașterii prin noi cursuri și întâlnirea unor oameni noi, mentori noi.

Taur: relația cu banii, taxele, veniturile și cheltuielile îți deschide orizontul și pentru alte reglementări, de ordin spiritual. Începi să-ți privești evoluția personală și oamenii care te însoțesc pe acest drum cu mai multă seriozitate.

Gemeni: noi oportunități de socializare și muncă în echipă. A venit momentul să reconsideri mai bine rezultatul unui parteneriat, și anume împlinirea ambelor părți implicate, nu doar satisfacerea personală de moment.

Rac: relația cu siguranța materială și bunăstarea corpului fizic îți solicită atenția imediată. Noi obiceiuri și un stil de viață disciplinat te pot duce pe culmile succesului mai repede decât ai crede.

Leu: Luna Nouă în Săgetător atinge planul creativității, a relației tale cu copilul interior sau cu copiii, în general. Este momentul ca ceilalți să-ți recunoască jovialitatea și spontaneitatea naturală și la locul de muncă, unde debordezi de creativitate.

Fecioară: relația cu părinții, familia sau relația de iubire necesită o nouă evaluare, mai matură din partea ta. Înveți ce înseamnă responsabilitatea pentru binele relației dincolo de binele propriu, asta însemnând și a fi alături de celălalt atunci când are momente mai puțin bune în viață.

Balanță: sfârșitul anului aduce și pentru tine necesarul bilanț, inclusiv recunoașterea eșecului în anumite planuri ale vieții. Te vezi nevoit să reconsideri relația cu valorile personale și cum poți să le valorifici.

Scorpion: securitatea materială și financiară sunt în vizorul tău, iar energia Lunii Noi poate aduce chiar semnarea unui nou contract de muncă sau de colaborare. Ai grijă însă ca noul parteneriat să țină cont de valorificarea calităților tale, nu doar de câștigul material.

Săgetător: pentru anul viitor, cel mai important obiectiv al tău ar putea începe cu întărirea imaginii sociale, cine ești tu, cum te văd ceilalți și care este misiunea ta personală. Luna Nouă îți poate facilita saltul spre un nou nivel de percepție, conștiință.

Capricorn: perioada sărbătorilor îți poate stârni curiozitatea către relația ta cu spiritualitatea. Bilanțul pentru anul ce a trecut și setarea unor noi obiective le poți face într-o încercare de introspecție și verificare a stărilor interioare.

Vărsător: grupul are nevoie de voi și voi aveți nevoie de grup, pentru că sunteți un mentor înnăscut, cu abilități de comunicare excelente. Energia Lunii Noi vă aduce șansa aderării la un nou grup, noi activități de mentorat sau coaching, noi oportunități de a evolua cu ajutorul celorlalți.

Pești: relația cu autoritățile, șefii sau superiorii de la muncă îți poate da bătăi de cap spre sfârșitul anului. Anumite condiții și termeni de muncă nu stau chiar așa cum te-ai așteptat și asta impune să rezolvi anumite situații de criză.

Articol publicat pentru prima dată pe http://www.catchy.ro/luna-noua-in-sagetator-rezolutii-pentru-anul-viitor/120671

 

Luna Nouă în Scorpion: invitație la schimbare radicală

Luna Nouă în Scorpion din 18 noiembrie are loc în casa a VIII-a, cea a Scorpionului (casa sexualității, a morții și a renașterii, a transformării). Avem așadar câteva teme grele de rezolvat, dar și promisiunea renașterii, pentru că Scorpionul are ca simbol și Pasărea Phoenix.

Energia fixă a Scorpionului ne obligă să ne luăm o pauza de reflecție de la nebuloasa cotidiană și să rămânem ațintiți obsesiv, cu lupa de detectiv, asupra celei mai mari dureri din viața noastră. Scopul este la fel de intens ca și energia Scorpionului: transformare radicală.

Schimbările chirugicale specifice Scorpionului se cer încă din mai 2017 (Luna Plină în Scorpion), mai ales dacă am evitat confruntarea cu adevărul realității noastre și cu deciziile aferente.

Această Lună Nouă în Scorpion ne dă o ultimă șansă la tranformare, înainte ca 2017, anul începutului (2+0+1+7=10=1) să se încheie. Iar Scorpionului îi plac încheierile dramatice, dar magistrale.

scorpio-new-moon
Sursa: http://foreverconscious.com/intuitive-astrology-november-new-moon-2017

Scorpionul vorbește despre puterea noastră personală (interioară) și cum o folosim. Dacă o folosim doar ca să ne atingem niște scopuri imediate sau credințe limitative (încăpățânări imature), energia frustrării va domni în viața noastră, pentru că suntem atenți doar la finalitate, victorie, succes.

Cui nu îi place să-și atingă obiectivele în era asta a masculului Alfa?

Dacă vom învăța însă ca puterea de a schimba o situație sau o emoție sau gândurile negative stă doar în sarcina noastră, rezultatul va fi că vom deveni mai conștienți de viața noastră și vom simți acea pace interioară, misiune personală sau echilibru.

Ce se întâmplă când ne cedăm puterea interioară și punem schimbarea în cârca altora?

Rămânem într-o stare de așteptare, de confuzie, de apatie, într-o stare de căutare continuă și refugiu în dependențe. Luăm niște concluzii de viață de-a gata, niște cerințe sociale nepotrivite pentru noi, care ne împing așa de la spate, într-un hei-rup fără sens. Când ne simțim încolțiți, începem să alergăm de ceea ce simțim. Alergăm de noi înșine, de fapt.

Exploatarea Umbrei, a acelor aspecte negative și urâțele din noi înșine pe care reprimăm, este o formă de manipulare crasă în mediul online, în marketing, în versurile pe care le ascultăm cu atâta ardoare la radio (vezi versurile de mai jos):

Tu eşti frica mea, puternică, adâncă.
Eşti puterea şi blestemul meu. Frica mea
……….
Se zice că nu poţi fugi de soartă, dar eu nu cred în soartă!
Eu cred că tu îmi vei rupe inima, fato.
Cred că am greşit distanţa, cred că mi-e frică şi basta. (Sursa: http://Versuri.ro/w/k3i7)

Toată lumea încearcă să te facă să te îngrozești de rău, nefast, neprăvăzut și fioros, chipurile e acolo undeva după colț și abia așteaptă să te halească, iar tu nu ai nicio putere, așă că te lași prădat din prima. Nici nu ți-ar trece prin cap să te ocupi de întunericul din inima ta.

Ori e iubitul care se duce la alta și-ți dă lumea peste cap, ori e politicianul corupt din cauza căruia nu poți tu să fii mai abundent, ori e șeful vinovat că nu ți-ai urmat tu adevărata vocație, tatăl indolent din cauza căruia nu știi să ai relații mature, stresul de la muncă te îmbolnăvește și așa nu ai de ce să mai mergi la sală că oricum mori devreme, conform specialiștilor britanici :)).

Chestia asta cu răul care e mereu în curtea vecinului, și niciodată nu suntem noi responsabili, e contagioasă rău (toata lumea se plânge în țara asta!!!) , și manipulatorie până în măduva oaselor. Îți lasă impresia că e viabil să mai rămâi câțiva ani buni în zona de confort că și așa viața e grea și astrele nu se aliniază. Că dacă oricum nu poți face nimic să schimbi situația, de ce să te mai agiți? Iar asta cu dezvoltarea personală e chiar prea de tot, prea New Age. De spiritualitate, nici nu mai zic. Cui îi trebuie spiritualitate, lasă că se ocupă ăia în India acolo la ei, că și așa fac asta de 5000 de ani și o fac bine. Iar la noi oricum am văzut la televizor că și preoții sunt oameni și greșesc, și parcă asta te-ndeamnă la inconștiență continuă.

Nouă nu ne trebuie spiritualitate, noi protestăm, noi luăm acțiune din fața televizorului, de pe canapea schimbăm noi lumea, dacă nu noi, că și așa suntem prea bătrâni, atunci copiii noștri sigur or să schimbe ceva. Așa că mai ațâțăm puțin focul la oala sub presiune a societății: ”Tu să te faci, mamă, tot ce n-am putut eu să fiu!”. Ș-apoi ne mirăm de ce copiii de doctor ajung la pârnaie, pentru că sunt înțărcați de mici cu meniul stresului.

De ce e mai ușor să vedem paiul din ochiul vecinului? E mai comod pentru Ego, în primul rând. Când îl judeci pe celălalt, singurul efort pe care îl depui e cel al constatării, nu implică să iei și o acțiune sau să faci o schimbare. Și te doare mai puțin să vezi răul îl celălalt pentru că ai impresia că nu-ți aparține. Ce se întâmplă, însă, este că noi proiectăm pe ceilalți tot ceea ce nu putem îndura conștient, ce am uitat sau reprimat, ce refulam, traume, obsesii, dorințe neîmplinite (în psihanaliză, inconștient personal).

Noroc cu Scorpionul însă :))). Scorpionul este maestrul proiecțiilor și al manipulării realității într-o aparentă cauză nobilă sau în așa-zisul beneficiu personal. Vă zice ceva aia cu ”femeile iubesc prea mult” :)))?! Majoritatea sunt Scorpion, pentru că sunt în stare să depună foarte multă energie în cauze pierdute doar de dragul ambiției de a reuși.

De fapt, Scorpionul știe în adâncul sufletului său, că are puterea și energia să transforme, să scoată la iveală toată această energie întunecată pentru a o alchimiza (inclusiv pe cea a partenerului), de a o transforma în lumină. Dar până sa-și conștientizeze această putere interioară de vindecare, Scorpionii fac ce fac și toți ceilalți, slujesc Ego-ului (My way or the highway), și sunt prea loiali situațiilor de compromis care sfârșesc inevitabil într-o criză existențială.

Și cu ce anume începe Scorpionul schimbarea?

Cu răul, cu tenebrosul, cu ocultul. De-asta poate rămâne agățat mult timp la poarta lui Hades (zeul Infernului), pentru că nu-și continuă misiunea și se cramponează de barierele Ego-ului destul de inflamat, dar ușor de rănit.

Reintegrarea umbrei înseamnă, în perspectiva Scorpionului, nu doar o conștientizare a negativului, ci o schimbare radicală, ciclică, completă, trecerea spre un nou nivel de conștiință. Înseamnă reîntregirea sufletului nostru prin acceptarea atât a părților negative, cât și a celor pozitive. Când învățăm să jonglăm și cu mingile albe și cu mingile negre, viața ne răsplătește printr-un echilibru interior. Orice ce s-ar întâmpla, descoperim despre noi că avem puterea interioară de a merge mai departe, de a ne transforma, de a cultiva conștient alegerea luminii din noi și din ceilalți.

Învățăm, în acest ciclu al transformării, că durerea nu e definitivă, iar fericirea nu se livrează doar la succesul programat. La limita dintre viață (renaștere) și moarte (renunțare), dintre trecut și viitor, Scorpionul ne învață că starea de prezență este singura care contează, așă că am face bine să parcugem cu smerenie chiar și situațiile dureroase, dacă asta avem în meniul zilei. Iar promisiunea vindecării și a renașterii nu sunt cuvinte în van, când vorbim de energia tenace a unui Scorpion.

Metafora oglinzii sau despre proiectia psihologica in cuplu

Episodul 3 – Integrarea energiei opuse sau un scenariu ipotetic de manifestare a imagoului parental la specia adult

Sub valul nemarginit al proiectiilor mele continue, il vedeam stand drept in fata mea, vertical in opinii si sigur in deciziile sale. Pe de o parte, mi-era teama de siguranta aparent vadita cu care-si manifesta viitorul, simtand o lovitura puternica in zona plexului solar, de fiecare data cand certitudinea lui ma lasa pe mine pe dinafara. Pesemne ca intensitatea cu care eu traiam viata clipa de clipa era neincapatoare in acel vortex al multor obiective pe termen mediu si lung.
Eram in acelasi timp atrasa spre ceea ce-mi parea deopotriva necunoscut, la nivel constient, dar foarte familiar la nivel inconstient. Eram inconjurata de o energie care-mi dadea parca aripi sa zbor si ma continea la nivel mental, ca intr-un vas plin cu aer si libertate. Insa forta gravitationala cu care obisnuiam sa-mi masor conditionat deciziile, gandurile, faptele, vorbele ma tragea de prea mult tot mai in jos.
Ca intr-un camp electromagnetic, la polul sau opus, in fata mea, eram tot Eu. De-asta voiam sa merg mereu intr-acolo, in locul ala primejdios, provocator si sigur totodata. Cum e posibil ca in acelasi timp, sa te simti, in acelasi loc, si strain si colocatar?
La despartire insa, a cantarit mai mult instrainarea. Si a si durut mai mult caderea iluziilor pentru ca refuzasem de prea mult timp sa integrez acea parte din mine pe care o vedeam in toate iubirile mele.
Pana intr-o zi.
In momentul cand am inlocuit reflectia din oglinda cu o imagine autentica a ceea ce aveam sa fiu Eu, am stiut ca m-am eliberat. Nu inainte de a ma vedea sfaramandu-ma sub greutatea unor experiente ca din mai multe vieti. (Intalnirea cu Animus)

anima animus episode 3.gif
In articolul trecut, vorbeam despre rolul proiectiei ca mecanism psihologic de filtrare a parternului in relatiile noastre, si poate chiar, de autocunoastere. Pretentiile pe care le emitem in relatii ascund de cele mai multe ori o lipsa de responsabilizare a propriei persoane. Dincolo de efectul de magie erotico-romantica a unei relatii, noi ar trebui sa stim sa ne oferim noua insine aceste „asteptari” pe care le avem de la celalalt (preferabil inainte de a intra intr-o relatie): protectie, suport, incredere, directie (in cazul femeilor) sau intelegere, compasiune, inspiratie (in cazul barbatilor).
Frictiunea asta interioara dintre energia masculina (de tip Yang) si cea feminina (de tip Yin) pe care o continem interior sub forma unei parghii pe care fiecare dintre noi oscileaza permanent intre echilibru (evolutie) sau blocaj (involutie). Ne placem sa credem sigur ca avem o gramada de probleme relationale, drame si telenovele in multiple episoade, insa baza acestor filme la care privim indolent si pe repeat este in noi insine. Conflictul din afara nu este altceva decat proiectia unui conflict interior.

Considerand ca am constientizat premiza ca rolul relatiilor este si acela de a ne vindeca si autocunoaste, sa continuam cercetarea psihologica.
Ne intrebam la stadiul de inceputa analizei noastre, de unde avem aceste imagini mentale despre cum ar trebui sa arate partnerul de viata sau ce insusiri trebuie sa intruneasca pentru a fi ridicat la gradul de Fat-Frumos sau Salvatoare?

Scenariu ipotetic :)) de manifestare a imagoului parental la specia adult

Este posibil sa fi invatat fetita in copilarie ca singura energie functionala pare cea feminina (mama fiind capul familiei), si sa o prefere inconstient celei masculine in lupta cu viata (concluzionand astfel de mica (cam devreme, ce-i drept :)), ca toti barbatii „e” porci si nu „e” buni de nimic?
DAR mama folosea ea oare o energie feminina pura (care are nevoie de fie ocrotita si sprijinita de cea masculina), sau era o energie feminina masculinizata, fortata de imprejurari nu prea favorabile (stiti, modelul energiei „buldozer”:))? Urmand acest model comportamental, fetita avea sa „sperie” si lupii, dar si barbatii cu asteptarile ei mult prea mari.
Ce se intampla in acest timp cu modelul de energie masculina cu care este crescuta fetita? Exteriorizat, ce fel de partner isi va alege fetita-adult? Si interiorizat, cum va integra ea, intr-un mod functional, calitatile energiei de tip masculin (directie, incredere in sine, curaj, asertivitate, scop, independenta, initiativa) astfel incat sa-i serveasca ca strategie de viata?
Nu prea va integra ce-i bun (a integra = a face parte constienta si functionala a psihicului), si va proiecta toate acele calitati pozitive ale unei energii masculine pure, pana la idealizare/iluzie (*vezi primul exemplul de la inceputulul articolului: Intalnirea cu Animus).

Revenind la modelul avut in copilarie, cel al tatalui, fetita va interioriza trasaturile energiei masculine cu care este obisnuita (agresivitate, pasivitate, indolenta, apatie, lamentare, dependenta, neincredere in sine) si le va manifesta in relatia cu sexul opus.
Energia masculina refulata de femeie este astfel proiectata in exterios, si se manifesta prin devalorizarea timpurie a barbatilor si, o oarecare castrare inconstienta a acestora.

Deci ce produce aceasta proiectie numita Anima (energia feminina inconstienta a barbatilor), respectiv Animus (energia masculina in cazul femeilor), astfel incat sa ne vedem nevoiti a ne confrunta cu ea?

Animus, imaginea inconstienta despre barbati, cauta sa ocupe rolul principal in relatia de cuplu, timp in care nici energia feminina a femeii nu se poate manifesta constient, si nici barbatul nu se poate simti barbat in relatie.
Aceeasi energie masculina interiorizata negativ apare ca o voce critica din capul femeiii care repeta: „nu am incredere in tine”, „nu merit sa fiu iubita”, „nu am nevoie de ceilalti”.
„Opiniile lui Animus au adesea caracterul unor convingeri intelectuale de nestramutat sau a unor convingeri care au o valabilitate aparent intangibila. Ceva iritant pentru barbati, din cauza motivatiilor slabe – exces de opinie ca scop in sine” (Jung). Este mai ales cazul femeilor intelectuale (care traiesc mai mult in minte decat in inima deci), care cauta sa valideze acest model, si propriul Ego, alegand barbati foarte mentali.

Respingerea vadita a acestei presiuni a Animusului din partea femeii (de a o transforma in femeia-Zmeu) este dublata si de respingerea oricaror trasaturi masculine pozitive care i-ar putea fi de folos: curaj, scop, asertivitate, initiativa, focus, stabilirea granitelor/boundaries, determinare etc.
Mergand optimist pe repede-inainte pe firul evolutiei personale, acesta voce critica care pare ca nu inceteaza poate fi transformata frumos intr-o voce de autoanaliza obiectiva care sprijina, sustine si ghideaza dezvoltarea femeii ( alias Inner Analyst sau Spiritual Director). Interesul pentru spiritualitate, yoga si meditatie, ajuta in acest sens :). *Pentru curiosii spirituali: Relatiile pe care le avem cu parintii nostri sunt o extrapolare terestra a relatiei pe care o avem cu Divinitatea.

**Nu livrez retete decat pentru cei gurmanzi si pofticiosi de viata, nu pentru atotstiutorii satuli sau cei flamanzi de viata, in aceasta din urma categorie obisnuiam sa ma gasesc si eu.

balancing-masculinefeminine2
De cealalta parte a relatiei, „barbatul cauta femeia care corespunde cel mai bine acestui (primei imagini feminine, cea mamei), o femeie care sa poata prelua fara rezerve proiectia sufletului sau”.

Aceasta definitie a Animei data de Jung pune si barbatul intr-o perpetua cautare, in afara lui, a calitatilor pe care el nu le vede la el insusi: empatie, contactul cu emotiile sale, inspiratia creatoare, expresivitate, vitalitate.
Interiorizarea in sens invers a energiei feminine cunoscuta in copilarie exercita o influenta pentru viata de barbat-adult, manifestata (numai pentru cunoscatori :))) prin urmatoarele: schimbari dese de dispozitie, apatie, vanitate, sensibilitate excesiva, o voce a Persectorului care judeca tot timpul.
La fel de optimist pe calea evolutiei, integrarea Animei (a acestei Fete Morgana care e intruchipata sub forma de Muza, in faza de indragostire, sau Vrajitoare, iar pe parcursul relatiei aceeasi dulceata de femeie apare ca un Balaur cu 7 capete, care nu mai conteneste a judeca) inseamna contactul barbatului cu energie inaltatoare a Spiritului, cunoasterea sufletului sau si dezvoltarea propriei sale energii creatoare.
In loc de concluzie, Jung spunea ceva foarte frumos in legatura cu acest efort de constientizare si echilibrare a oricaror doua energii opuse (negativ-pozitiv, constient-inconstient, masculin-feminin, Soare-Luna, apa-foc, apa-aer etc.
„Cu cat devenim mai constienti de noi insine prin autocunoastere si actiune corespunzatoare, cu atat mai mult dispare stratul inconstient. Apare o constienta care nu mai este captiva intr-o lume a Eu-ului, ci participa la lumea larga”.

Bibliografie:
https://www.amazon.com/Solar-Light-Lunar-Perspectives-Consciousness/dp/1926975057 https://balancingmindbodysoul.wordpress.com/2012/11/26/balancing-the-masculine-and-feminine-energies/ 
https://masteringalchemy.com/content/truth-about-masculine-and-feminine-energy-part-one
Jung, Dinamica Inconstientului

 

Pledoarie pentru schimbare

Episodul 2 – De unde luam energia care sustine decizia schimbarii?

Ziceam in post-ul trecut ca o sa ma gandesc la motorul schimbarii si cum ne (auto)sabotam in procesul acesta al schimbarii.

In societatea asta mai mult comerciala, in care traim sub imperiul marketingului abundentei si al succesului, ar fi impotriva firii sa nu-ti doresti sa te schimbi, sa traiesti mai bine, sa evoluezi. Mergand pe drumul acesta, intervine apoi presiunea schimbarii si tirania lui: „Nu sunt suficient de bun(a)!”.
Ce uita societatatea sa ne „vanda” este si etapa aia cu: Ce faci cu viata ta pana ajungi celebru(a) si bogat(a), casatorit(a) si cu cinci copii, slab(a) si frumos(a)? Esti impacat(a) cu gandul ca o sa fii fericit(a) numai in momentul cand o sa atingi cutare obiectiv sau doar daca o sa te casatoresti, numai si numai daca se schimba Guvernul etc. samd.? Crezi ca o se simti „suficient de bun(a), de evoluat(a)” numai dupa ce o sa citesti zeci de carti sau o sa bifezi toate cursurile de dezvoltare personala?
Sigur ca lucram cu dezvoltarea personala si facem coaching sa prevenim situatiile indezirabile din viata noastra si sa programam schimbarile in directia in care ne dorim, fara a mai fi nevoiti sa „provocam inconstient” situatiile de criza, din care sa iesim victime scurse de energie si sa o luam iar de la -10, in loc de a incepe de la 0.
Desi cunoastem mult mai multe decat parintii nostri si avem access la informatii din toate partile, suntem nevroticii secolului si paralizam in fata schimbarii.
Schimbarea despre care ma simt indreptatita sa vorbesc este mai putin comerciala si nu are „5 pasi catre succes” sau „cum sa-l dai gata in 10 miscari?”. Schimbarea despre care vreau sa vorbesc este este tocmai aceea pe care am experimentat-o, dupa o criza existentiala, sa-i spunem si pledez pentru ea deoarece nu e vreo reteta spectaculoasa care iti rezolva viata peste noapte. Dar e sustenabila. Constanta. De durata. E ca o baza pentru toate celelate schimbari, vise, dorinte, obiective din viata ta.
1. Cand si cum se produce acest „salt cuantic”, schimbare de perspectiva?
Probabil se produce in momentul in care vechea lumea pe care ti-ai construit-o cu migala si ambitie, iluzie cu iluzie, obiectiv cu obiectiv, se sfarma sub propria greutate si e nevoie sa creezi o alta lume, preferabil mai sustenabila si congruenta la propria persoana, adica sa fii multumit(a) in ea. Stii sigur ca esti in momentul zero al schimbarii cand toti pilonii vietii tale (sanatate, relatii, cariera, bani, fericire) s-au prabusit.
In psihologia transpersonala, vorbim despre cele 5 corpuri ale fiintei umane: corpul fizic, corpul energetic, corpul mental-emotional, corpul spiritual si corpul inteligentei superioare. Te afli intr-o stare de flux energetic, de miscare continua a vietii cand exista un aliniament al tuturor celor 5 corpuri (Si reciproca: te afli intr-o criza existentiala, cand cel putin doua dintre corpuri sunt de frecventa joasa, adica sunt praf :D).

In spiritualitatea budista, un sistem corespondent este cel al chakrelor (cele 5 corpuri ale fiintei umane sunt proiectii ale celor 7 centri energetici, numiti chakre). In pratica yoga, de exemplu, ai posibilitatea sa-ti deblochezi un anume centru enegetic prin practicarea regulata a unei anumite asane. Dar despre yoga, sunt foooarte muulte de spus, asa ca intr-un post viitor…

energie
In faza de constientizare a nevoii de schimbare (aici), care este consecutiva colapsului despre care vorbeam (dar poate sa lipseasca, in cazul unora), iti dai seama ca modelul de gandire pe care il foloseai pana in momentul zero al schimbarii tale nu-ti mai iese de folos. Stii ca nu-ti este de folos in functie de rezultanta ecuatiei, ca la matematica. Daca rezultatul vietii tale este o energie de vibratie joasa, negativa (o recunoastem cu totii :D), atunci trebuie sa schimbi componentele ecuatiei.
Ai nevoie asadar de un nou model care sa fie racordat la cine esti tu cu adevarat, la valorile tale, la ceea ce admiri in viata, la ceea ce iubesti sa faci.
Un alt sabotor al energiei necesare schimbarii, pe langa credintele limitative, este atasamentul fata de filmul din capul tau si discursul pe care iti doresti cu ardoare sa il impui vietii. Putem fi atat de ambitiosi in nefericirea noastra incat ne e mai comod sa ramanem in aceeasi stare proastra decat sa recunoastem ca gresim. Vorba americana: We would rather be sick than wrong.

2. Dar cum poti iti insusesti o perspectiva noua asupra vietii, care nu-ti apartine inca, pana la acel moment zero cand decizi ca vrei o schimbare in viata ta si lucrezi in directia schimbarii?
Unde se opreste gandul schimbarii? La momentul actiunii, evident. Actiunea este mai multa decat o afirmatie pozitiva scrisa cu rujul pe oglinda din baie, actiunea este un proces, iar un proces are nevoie de sustinere, adica de energie. In plus, pe langa acest combustibil care este energia, schimbarea are nevoie si de o noua baza pe care sa formeze ca proces. Daca eu gandesc la fel si privesc viata din acelasi unghi de incidenta, cum o cred in schimbarea din viata mea?
Pentru ca procesul noii actiuni sa devina automat (deci usor pentru minte) si sa inlocuiasca vechea gandire limitativa, el trebuie transformat in obicei. Obiceiul ia nastere doar daca este repetata noua actiune de suficiente ori astfel incat mintea sa nu se mai simta incomod si sa opuna rezistenta.
Sa revenim la energie. Deci energia, motorul schimbarii, de unde vine? Mecanica asta a schimbarii pare acum simpla, insa capcana in care cadem cu totii este tocmai aceasta intrebare. De unde vine energia schimbarii? Putem sa platim pentru ea? Ne-o da relatia de iubire pe care o avem? Ne-o da Dumnezeu sau Universul? Facem rate la banca pentru ea?
Energia vine din interiorul tau. Nu neaparat din minte. Mintea iti poate juca feste. Uneori mintea noastra e atat de agitata incat ia pe repede-inainte decizii care au la baza doar supravietuirea, si nu evolutia noastra. Atunci simtim stagnarea in viata noastra. Este prea intalnit si modelul in care mintea intelectualizeaza suficient de mult timp astfel incat sa se simta utila pentru Ego, acumuleaza informatii de dragul emanciparii, insa schimbarea sustenabila tot nu ia nastere.
3. Emotiile negative
Negative is normal. It does not make you successful but it’s absolutely normal. Handle it. (Jim Rohn)
Oricat de mult as recunoaste meritele psihologiei pozitive, cred ca ea functioneaza mai eficient in momentul in care reusim sa ne acceptam emotiile negative, observandu-le, traindu-le, vindecandu-le. E adevarat ca matematic, ar fi de dorit ca dupa o zi luungaaa balanta ta energetica sa incline spre plus, sa fi avut mai multe momente placute decat negative. Insa pentru a ajunge la capacitatea sa constientizezi aceste emotii negative (care iti consuma din energie evident) e nevoie sa le simti, sa le lasi sa treaca prin corp si sa le intelegi cauza.
Vorbim aici mai ales de momentele de criza existentiala din viata noastra, care apar ca o implozie a trairilor, gandurilor si emotiilor negative carora nu le-am acordat atentie sau pe care le-am provocat, inconstient sau nu, cu mintea noastra, urmata de actiuni nu atat de prielnice noua. E foarte simplu sa oferi retete oamenilor despre pozitivitate si sa gasesti nenumarate argumente in favoarea ei, dar oare functioneaza pentru cineva care a fost obisnuit(a) toata viata sa gandeasca negativ si sa se simta complesit de emotiile lui pentru ca societatea ii spune ca nu e frumos sa fii deprimat sau trist? Ce faci daca totusi ai un bagaj emotional si experiente dureroase? Ce faci cu acest „balast emotional” care este tot parte din tine? Orice renegi se mareste progresiv si te inghite intr-un final. Exact ca in Iona.
Daca stai drept si privesti intr-o oglinda, nu iti vezi ceafa. Dar ea exista. E parte din tine. Tu afli constient ca exista cand intervine o durere in zona cervicala. Dar ceafa e parte din tine si cand simti durerea, si cand ti-e bine. Cand durerea devine acuta, simti nevoia sa analizezi mai indeaproape zona dureroasa si incepi sa te masezi, sa pui mana acolo unde te doare.
Odata ce ai constientizat durerea din zona cefei, decizi ca e timpul sa te duci la medic, apoi faci fizioterapie, te apuci de sport ca sa previi o eventuala durere. Iei masuri. Exact cum inveti sa ai grija de corpul tau, poti sa inveti si cum sa ai grija de emotiile tale negative.
Din munca aceasta de dezvoltare si cunoastere a emotiilor negative poate sa iasa chiar un profit energetic in viata noastra, in functie de cat suntem interesati de evolutia noastra. In Human Design (stiinta diferentierii genetice), o frecventa de energie joasa (sa spunem, stresul) poate fi integrata si transformata intr-una de o frecventa ridicata (pozitiva), numita determinare, pentru ca mai apoi, in functie de munca interioara depusa, sa mai urce o treapta spre ceea ce se cheama impuls evolutional. Cu alte cuvinte, in momentul in care iti dai seama ca esti o persoana care se streseaza prea mult, din orice, poti sa inversezi energia consumata anterior in stres, si devii foarte determinata in activatatea pe care o faci si sa evoluezi, conditia ca acea activitate sa iti faca placere (starea de flux > creeaza energie).

Acum ca ai descoperit care este motorul schimbarii, trebuie doar sa te asiguri ca-l turezi cum iti potrivit tie, dandu-i combustibilul potrivit, la viteza potrivita. Si asta este o reteta personalizata pentru fiecare. Cum fiecare dintre noi suntem fiinte unice si irepetabile, din fericire :))), trebuie sa ne gasim acele resorturi care sunt benefice pentru noi, sa le identificam si sa le transformam in disciplina. Evident sunt si unele universal valabile si ultracunoscute: cititul, sportul, conectarea cu natura, meditatia, alimentele sanatoase, gandurile pozitive, relatiile sanatoase etc samd.

 

Cum am devenit, din lupul singuratic, iubitoare de workshop-uri?

Pasionata fiind despre orice activitate care analizeaza intr-un fel sau altul psihicul uman, am facut si pasul catre dezvoltarea personala prin intermediul workshop-urilor. Este simplificat spus „un pas” pentru ca el este alcatuit, de fapt, din multe frici, care ne impiedica sa facem multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sau care ni se potrivesc cel mai bine, dar despre care nici nu banuim a ni se potrivi. Un simplu pas spre schimbare pe care nu-l facem tocmai pentru ca, in timp ce ne pregatim sa sarim, mintea a tesut deja sapte scenarii imaginare, si false totodata: „Nu esti suficient de bun!”, „Cine te crezi?!”, „Nu a mai facut nimeni asta”, „Nu o sa-ti iasa niciodata” etc.
De ce spun ca a fost un pas urias pentru mine?!
Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca unicitatea unui om ii sperie pe ceilalti ca mersul in pivnita noaptea. Ar fi multe de povestit pe podul asta dintre cum esti tu cu adevarat? si cum cred ceilalti ca esti?. Podul asta e parte din povestea aia cu lupul singuratic care da iama in turma de oi.
Lupul singuratic este ceea ce eu numesc intr-un sens popular un om care este introvertit. Un om introvertit este cel care manifesta tendinta de a-si rezolva de unul singur problemele, prin introspectie si reflectie. De asemenea, relaxarea pentru un om introvertit se intampla preponderent prin activitati care stimuleaza interiorul (meditatie, yoga, citit, scris etc). Conform definitiei jungiene, modalitatea in care o persoana isi reincarca resursele atunci cand vorbim despre energie, perspectiva din care priveste viata si modul de relationare determina incadrarea intr-unul dintre cele doua tipare psihologice binecunoscute: extrovertit sau introvertit.
Mai multe informatii despre tipurile de personalitate, in functie de aceste criterii psihologice, introversiunea si extraversiunea, dar si de celelalte criterii care compleaza celebrele teste ale personalitatii MBTI (Myers Briggs) aici  si aici.
Ceea ce societatea numeste „lup singuratic” („uita-l si pe ciudatul asta”, „soarece de biblioteca”, „neadaptat social” etc.) este cealalta fata a monedei, cea demonizata, preferabila polemizarii pentru ca, nu-i asa, drama si telenovela sunt printre genurile „literare” preferate, si nu doar la televizor.
Prima mea experienta mea cu workshop-ul de Psihodrama, ca metoda de terapie si dezvoltare personala, a inceput cu workshop-ul sustinut de psihologul Carmen Ghita .
Trebuie sa recunosc ca a fost ca un salt urias cu parasuta (fiecare cu adrenalina lui :))) in afara zonei mele de confort; nu pentru ca nu credeam in utilitatea lui, ci dintr-o ambitie personala (frica sau pattern, mai exact): acela de incerca sa-mi rezolv probemele de una singura, de a citi si rasciti subiecte in stransa legatura cu ceea ce imi doream sa rezolv sau sa obtin (depasirea unor traume din copilarie, gasirea motivatiei interioare, descoperirea vocatiei, probleme in relationare, distrugerea unor pattern-uri, destramarea unor relatii toxice, ascutirea anumitor abilitati si temperarea unui comportament cu tendinte depresive etc. Asa cum se observa, mental si intelectual le-am cam bifat pe toate :))).
Ceea ce ne scapa noua oamenilor insa, in parcursul acesta in dezvoltare personala sau terapie, ori dezvoltare spirituala, este tocmai integrarea acestor cunostinte si punerea lor in practica. Cea din urma cale fiind singura care forteaza creierul sa parcurga noi cai neuronale, deci sa invete noi obiceiuri.
Atunci cand lucrezi cu oamenii, in mijlocul lor chiar asta realizezi. De cele mai multe ori involuntar, experimentezi si traiesti ceea ce „postulezi” sau citesti. Eu m-am surprins pe mine insami, si pe altii (din cate am aflat), atunci cand am descoperit ca, introvertita asa cum ma stiam (ambiverta, de fapt), m-am simtit ca pestele pe uscat, sub umbrela aceluiasi interes pentru psihologie. Am realizat o conexiune minunata cu alti oameni complet straini, care au aflat despre mine lucruri pe care nu le stie nici macar propria-mi oglinda.
Acesta este si scopul terapiei prin psihodrama, ca fiecare participant sa se transforme intr-o oglinda pentru celalalt (principiul proiectiei in psihologie, formulat de Tata Jung, bineinteles), astfel incat, intr-un mediu sigur, si nefortat, sa te poti recunoaste (si cunoaste mai indeaproape) prinvind comportamentul celuilalt.
Am avut astfel ocazia sa ma vad pe mine ca la 20 de ani ( o fata mult prea matura pentru varsta ei, care si-a insusit inconstient toate problemele familiale, si vreo cateva dintre cele ale lumii, dar cu o forta extraordinara de a le depasi, uitandu-ma la viata ca la o lupta continua, nestiind ce sa fac cu atata energie si forta, imparteam sarcastic mai mult traznete decat voie buna, vorba aceea: bad marketing is good marketing anyway); sau cum as arata eu peste 20 ani, in cazul in care m-as abate de pe drumul asta al dezvoltarii personale, atat de inconfortabil pentru multi: o femeie trecuta de varsta a doua, care a inceput o noua facultate, pentru ca abia acum a avut timp sa-si descopere adevarata vocatie, intre timp s-a sacrificat apoteotic in numele iubirii, lasandu-se pe ea pe ultimul plan, pentru ca, nu-i asa, iubirea cere sacrificiu.
Pentru mine a fost o experienta unica: sa ma (re)descopar prin intermediul unor oameni complet necunoscuti, care vad in mine, dupa numai 6 ore petrecute impreuna, ceea ce eu am uitat in timp ce societatea m-a facut sa cred ca sunt suma asteptarilor celorlalti. Am (re)descoperit ca sunt minunata exact asa cum sunt, chiar daca am obiective de atins in 3 zile si 10 metode Cum sa…?, si un plan de viata pe nspe ani, ca orice probleme cred ca as avea, exista cel putin o solutie daca imi deschid mintea si inima spre ea, ca uneori ma cred coplesita de propriile neputinte sau probleme, in timp ce alti oameni au aceleasi probleme sau se simt in fiecare zi ca o pisica pe sfoara vietii.

Am coborat asadar din plopul amintirilor cu „Saraca de mine” sau „vai, n-o sa-mi iasa niciodata asta” in mijlocul unor oameni complet necunoscuti, dar intre care s-a creat o chimie incredibila tocmai datorita intentiei pozitive pe care si-a setat-o fiecare in parte, dar care a coincis in cele de in urma: aceea de a fi un om mai bun.

Metafora cutiei sau cum sa te autosabotezi si/sau sa-i sabotezi pe cei din jur

 

Imagineaza-ti ca te afli inchis intr-o cutie. O cutie de forma unui cub cu peretii transparenti care iti permite sa privesti lumea, dar care nu te lasa sa-ti dai seama ca te afli, de fapt, intr-o cutie: predefinita, cu linii groase, trasate parca de altcineva. Esti tu intre patru pereti, intr-o singura dimensiune, intr-o singura cutie.

In timp de tu sezi in starea ta de confort, in propria ta cutie, viata se-ntampla. In afara cutiei tale. Peretii transparenti iti permit sa observi, sa te revolti cand si cand, sa mai arunci din cand in cand cu vreun obiect ascutit, vrei sa te agati de oameni, de locuri sau de obiecte. Vrei sa le atragi inautru, sa-ti tina de cald, sa te tina de vorba  si te-ncapatanezi sa-i faci pe cei dinafara sa ia forma cutiei tale. Sa umple ei spatiul cutiei tale si sa-ti ocupe timpul astfel incat sa nu-ti auzi propriile ganduri care ricoseaza in fiecare colt. Sa nu simti frica de a nu fi de-ajuns de bun si special, si croit exact dupa forma si asemanarea cutiei. O cutie goala, cu aceasta anumita forma, pe care ti-a livrat-o societatea la nastere si ti-a spus: „Ia forma acestei cutii, altfel nu vei fi acceptat!!!”

Iti imaginezi evident ca tot ce e in afara cutiei e mai frumos, mai implinitor, X e mai bogat decat tine, Y e mai iubit si Z pare ca are tot isi doreste ca sa fie fericit. Cand nu esti prea ocupat sa-ti plangi de mila din cauza spatiului care simti ca parca te strange, esti mult prea ocupat sa-i judeci pe ceilalti, sa-i definesti prin reflectia cutiei tale, evident. Iar cand te plictisesti de ceea ce-ti ofera cutia pe care tu singur ti-ai mobilat-o cu angoase, vise, proiectii si drame, cauti sa te muti intr-o alta parte, intr-o alta relatie, la un alt loc de munca, dar evident, faci mutarea purtand aceeasi cutie.

Cand ai momente in care simti ca sufletul nu-ti mai incape in tine, cauti raspunsuri si iti dai seama ca, de fapt, tu esti suficient, iar ceea ce te strange e cutia. Si cauti sa razbati, sa iesi, sa rupi cutia in doua. Cutia nu e inchisa ermetic, doar ca nu ti-a zis nimeni unde e cheia. Nu a putut sa ti-o dea alticineva pentru ca e cutia creata de tine, de gandurile, aspiratiile si proiectiile tale. Dar tu tot cauti raspunsul in afara cutiei. Iti inchipui evident ca vina, responsabilitatea trebuie sa fie a altcuiva, a cuiva care te-a aruncat si te-a inchis in acea cutie.

Fiind transparenta, nu ai puterea sa-i vezi marginile, sa-ti vezi limitele, sa simti ce colturi dure are cutia sau cum ai putea sa distrugi materialul din care e facuta pentru a iesi in afara ei, in caz de urgenta.

Pentru multi dintre noi, de cele mai multe ori, in cutie e cald si bine. Esti atasat sigur de cutie, iti e draga pentru ca ai investit toata viata ta de pana atunci in aceasta cutie, posibil ai si rate pe cutie. Nu are cum sa fie mai rau decat in afara cutiei, unde sigur bate vantul si e crivat, sunt monstri de neinvins, iar noaptea neagra a necunoscutului e mai inspaimantatoare decat noaptea sufletului tau, captiv intr-o cutie.

Asta pana cand intunericul din cutie devine atat de dens incat te-mpinge sa cauti mai mult spatiu, mai multa lumina. Si cobori la subsol, te intalnesti cu angoasele tale, asteptarile nerealiste, relatiile care sunt doar proiectii, relatiile care sunt toxice, relatii de complezenta, vise neterminate. Esti fortat acum sa te uiti atent la ce ai luat cu tine in cutie, cat bine iti face, ce e toxic in viata ta sau ce te mai face fericit.

Atunci incepi sa te trezesti. In primul rand, privind de jos in sus, iti dai seama ca te-ai aflat tot timpul in aceasta cutie. Deja ai cel putin o alta perspectiva fata de cea a cutiei. Dupa ce incepi sa faci putin curat pe la subsol, sa vezi de unde venea, de fapt, atata intuneric spre tine, in cutie, iti dai seama ca nu e atat de rau. Ca tu esti mai mult decat ce incapea in cutie. Ca tu esti responsabilitatea ta si ai putere asupra cutiei. Ai puterea sa decizi sa nu te afli in niciun fel de cutie.

Aceasta noua perspectiva iti da curajul sa vezi  ce iti doresti cu adevarat, unde si cum vrei sa traiesti si cum vrei sa arate viata ta. Este, daca vrei, o expansiune a spiritului tau, care nu poate fi deformat intr-o cutie. Spiritul tau iti spune ca:

„Nu e nevoie sa incapi intr-o cutie ca sa fii acceptat, nu trebuie sa pozezi in omul bun ca fii iubit, nici in cel rau ca fii luat in seama. Nu e necesar sa depui atata efort sa pastrezi oamenii in viata, si nici nopti nedormite ca sa atingi succesul pentru a te valida. Este suficient doar sa fii azi, aici si acum. Sa fii autentic si sa muncesti pentru a fi un om evoluat. Nu bun sau rau, ci doar constient de sine.”

 

 

 

Crezi ca poti sa-ti (re)scrii scenariul de viata?

Specialistii in psihologie spun ca da. Si asta pornind de la premiza ca fiecare dintre noi si-a trasat in perioada copilariei o linie de viata pe care, inconstient, o urmam cu sfintenie in viata de Adult. Iar daca in prezent ceva nu-ti convine in ceea ce priveste felul tau de a fi, modul cum te porti cu ceilalti sau cum acestia se poarta cu tine, inseamna ca trebuie sa-ti “recitesti” povestea de viata, eventual sa o si “rescrii”.

Eric Berne a numit acest fenomen psihologic- analiza tranzactionala- si a explicat in cartile sale cum sa privim prin aceasta “lupa” relatiile noastre exterioare, dar si relatia cu noi insine. In termeni psihologici, fenomenul este “o teorie explicativa a personalitatii si un sistem psihoterapeutic dedicat dezvoltarii si schimbarii personale” si are la baza trei concepte foarte importante: EU-l in ipostaza de Parinte, Adult, Copil.*

Cu alte cuvinte, desi copii fiind ne-am raportat la o anumita lume exterioara (mama, tata, grupul de la scoala, grupul de prieteni), si ca urmare am dobandit anumite tipuri de comportamente, asta nu inseamna ca toata viata noastra ar trebui sa se desfasoare sub stindardul acestor comportamente.

Tot AT-ul (n.r.: analiza tranzactionala) considera ca in viata de adult ne continuam scenariul pe care l-am stabilit de copii, iar acesta poate fi cel al unui invins sau invingator (conotatia fiind aceea de atingere sau nu a obiectivelor). Principalul motiv ar fi ca noi inca speram sa gasim rezolvare in prezent pentru o problema ramasa nerezolvata in trecuta: e.g. cum sa obtinem dragoste si atentie neconditionat; ceea ce in relatiile amoroase s-ar traduce cu a fi un adult posesiv, care isi controleaza partenerul non-stop.

De obicei  nu rememoram constient o anumita scena din copilarie, insa o situatie stresanta sau dramatica ne poate aduce in situatia de a recunoaste, ulterior, o anumita reactie pe care o foloseam in copilarie. De exemplu, intr-un conflict cu seful tu te comporti ca un copil (simtind teama), iar celuilalt ii atribui rolul de Tata (cel de care iti e teama). Rolul AT-ului este de a te face sa-ti folosesti resursele actuale de adult pentru rezolvarea acestei probleme.

De ce ne incapatanam sa urmam obsesiv, repetitiv propriile noastre tipare comportamentale, desi ne fac rau? De ce ne simtim “atrasi” de aceleasi tipuri de personalitati, desi poate nu ni se potrivesc? Teoria scenariului spune ca o facem ca se ne reconfirmam si sa ne intarim scenariul de viata, ca sa raspundem nevoilor pe care le aveam atunci cand eram copii, nu nevoilor de adult.

Unul dintre conceptele de baza ale AT-ului este si fraza care s-a transformat in timp in motto “Eu sunt OK, tu esti OK” si reprezinta, de fapt, o dezbracare a EU-ului de preconceptii, influente negative, frustrari si chiar comportamente patologice. Privind astfel lucrurile, putem sa oferim cel putin un start sanatos fiecarei relatii pe care o intreprindem.

*Aceste trei subtantive sunt scrise cu litera mare tocmai pentru ca nu au nimic de-a face cu substantivele comune, din viata reala: parinte, adult, copil. In psihologie, Berne le-a definit ca ipostaze ale EU-ului persoanei Indiverse situatii comportamentale, recognoscibile ca trasaturi ale comportamentului de tip Adult (persoana reactioneaza matur la situatii aici si acum), Parinte (persoana copiaza comportamentul figurilor parentale din viata sa) si Copil (persoana care reia in viata de zi cu zi comportamente pe care le avea ca si copil).

Bibliografie:

Eric Berne, Ce spui dupa Buna ziua?

Ian Stewart, Vann Joines, Analiza tranzactionala astazi