Despre confuzie mentală și depresie. Unde călătorește atenția noastră?

În încercarea personală de a observa încotro de duce energia psihică a unei zile (pe care o resimțim cel mai intens la nivelul corpului fizic), am început să observ, cu smerenie și nervi totodată, unde naiba zboară mintea în 24 h?, de parcă a intrat timpul la apă.

Dacă lăsăm mintea să funcționeze doar pe pilot automat (fără auto-observație și introspecție), mintea călătorește fix acolo unde vrea ea (Bahamas, fostul, viitorul super-job, pubertate, copilărie), sau, mai exact, acolo unde este obișnuită să călătorească.

În inventarul zilelor noastre, dintre care multe seamănă unele cu altele, la fel cum gândurile seamănă foarte mult unele cu altele (coincidență?!), se formează un cerc vicios din care parcă am vrea să ieșim. Dar parcă nici nu prea știm cum, dar nici n-am admite în ruptul capului că nu avem dreptate și că am scăpat hățurile de la căruța vieții noastre.

O să mai spun o dată, și n-o să mă satur să repet, că într-o asemenea societate tehnologic și informațional dezvoltată, noi nu „știm” cine suntem cu adevărat și cum să ne facem viața mai bună. Colac peste pupăză, suntem ca societate și mult mai bolnavi și rupți de noi înșine.

Consecințele groase ale ignoranței noastre (sau atotștiutorism-ului occidental) se văd sporadic și temporar (uneori) când bulgărele de zăpadă a ajuns la baza dealului. Unde eram noi când viața noastră începea să o ia la vale? Probabil în viață, dar neprezenți.

atentie_prezenta_meditatie

Știu de pe-acum ce-o să spună amatorii de raționalism: ce-i, domle, cu prezența asta? altă blasfemie metafizică orientală?. Încearcă însă pentru câteva zeci de secunde să fii prezent și atent la respirația ta (aka, să nu te gândești la nimic) și, dacă reușești din prima, continuă pe drumul ăsta non-spiritual.

Acuma, de dragul subiectului și al literelor, ne grăbim să punem etichete (eu însămi o fac prin folosirea ironiei), însă ele nu sunt decât niște cutii, în care încercăm să ne compartimentăm viața ca să nu ne scape chipurile, așa cum încercăm să ne compartimentăm ziua aglomerată, să ne controlăm soțul, să ne manipulăm iubitul sau copiii și să ne ”facem” drumul direct la țintă către succes.

Obținem de cele mai multe ori ce ne ”dorim”, cu un oarecare gust amar și o stare de oboseală.

Ce înseamnă, de fapt, să fii prezent în viața ta?

Înseamnă să știi sigur că ai închis ușa de la casă în timp ce te grăbeai spre serviciu și să nu fie nevoie să te întorci din drum să verifici (adică să întârzii oricum la serviciu:)).

În primul rând, cel mai mare dar al prezenței este calmarea minții și atenția. Atenția se traduce prin energie. Dacă mintea îți zboară în 7 locuri în același timp, dintre care niciunul nu se cheamă ”aici și acum”, vei fi mai obosit (și mai puțin productiv).

**Am promis în titlu că o să vorbesc și despre depresie. Depresia e un proces mai complex decât o simplă apatie (lipsa de energie psihică și fizică) și variază de la caz la caz ca rezolvare, dar, în principiu, depresia înseamnă tot lipsa atenției și a prezenței din propria-ți viață. O să revin mai amănunțit pe subiect într-un viitor articol.

Al doilea, dezvoltarea noastră personală. Mintea noastră cu multă potențialitate are un număr limitat de informații pe care le poate digera într-o zi. E important să ne alegem ”hrana mentală” (gândurile).

Al treilea, relațiile noastre. Multă lume se plânge de lipsa conexiunii veritabile între oameni, care am început să preferăm rețelele de socializare în loc de SOCIALIZARE. Tot din neprezență și lipsă de energie. (Definitie : Socializarea este procesul prin care individul uman își formează personalitatea învățând comportamente, abilități, informații, care îl fac ființă socială capabilă să trăiască și să se dezvolte în societate).

Btw, pisălogeala și manipularea în relație nu e atenție. Atenția implică empatie și acceptarea celuilalt.

Al patrulea rând, sănătatea. Așa haotică cum e mintea ta, cam așa funcționează și organismul tău. Nu ești obișnuit să respecți legile corpului tău și să-l asculți, atunci corpul tău va face legea și îți va răspunde potrivit atenției pe care i-o acorzi.

Al cincilea, ca să nu mă lungesc, deși ar mai fi câteva, RESPONSABILIZAREA. Nu ai cum să devii prezent, fără să devii atent la viața ta. Devenind atent, parcă începi să vrei să schimbi lucruri. Adică să devii responsabil. Adică adult.

Responsabilitatea asupra vieții noastre, din poziția nouă de administrator-observator, este un mare dar pe care ni-l putem face, dar nu ni-l facem. Îl așteptăm că alții să fie responsabili pentru noi.

Responsabilizarea o fi un mare dar, dar ne cam enervează, că ne punem la treabă.

Așa că mai bine așteptăm. La Guvern, părinți, soș, iubit, copiii, soacră, șef, biserică, societate, Dumnezeu, Univers, natură. Ia uite ce lungă e lista, sigur se găsește vreun bun samaritean care n-are ce face cu timpul lui?

De ce așteptăm ca alții să ne ofere fericirea, adică să se responsabilizeze pentru noi? Pentru că e mai comod și mai simplu minții. Și da, categoric, implică mai puțină energie din partea noastră. Exact energia pe care nu o avem pentru că muncim mult ca să obținem succes și bani, ca să ne cumpărăm treburi care să ne ”aducă” fericirea, ca să ne iubească ”iubi”, ca să fim iubiți și apreciați de ceilalți care oricum nu sunt atenți la noi, ca să-i criticăm pe alții de la TV sau să-i hulim pe internet că oricum noi ne-am resemnat pe canapea, ca să ne drogăm să uităm de confuzia mentală că și așa nu avem timp și energie să fim fericiți, care energie oricum o ripim trăind în trecut sau așteptând pensia, când oricum o să fim mai fericiți că, ghici ce?!, o să avem mai mult timp. Dar mai puțină viață.

Dacă asta nu e o afacere proastră pentru noi, nu știu ce altceva e?! :))

În toată povestea asta despre energie, atenție, confuzie mentală și apatie, am dat peste o carte de NLP (programare neurolingvistică), care se numește foarte sugestiv ”Programarea mentală. De la persuasiune și spălare a creierului, la ajută-te pe tine însuți și metafizică practică”, de Eldon Taylor .

Taylor spune că ”În stările normale, obișnuite de conștiință (starea de conștință beta), mintea acționează din poziția sa cea mai critică. Ea judecă în mod constant informațiile provenite din vorbirea interioară și de la alții. Ea evaluează și reacționează. Adevărul e că mai cu seamă reacționează. Asta, deoarece, chiar și atunci când credem că evaluăm, cel mai adesea emitem mai întâi judecăți.

Cu alte cuvinte, în timpul stărilor normale de trezie, mintea subconștientă acționează asemenea unui program de software, alimentând fluxul vieții în fiecare zi, printr-un mozaic de interpretări izvorâte mai ales din evitare și legea atracției”.

Deci unde ne este întreptată atenția (la televizor, în bârfit, în judecata aspră asupra propriei persoane, a altora, în emoțiile negative), acolo se duce și energia noastră, iar la sfârșitul zilei ne întrebăm (dacă ne întrebăm!) de ce nu s-a ales nimic și de ziua asta.

*”Studiile arată că o persoană va intra într-un minut într-o stare de conștiință alfa, deci semi-hipnoză, din momentul în care s-a așezat în fața televizorului”. Eldon Taylor

Tot Taylor spune că accesarea subconștientului nu se face cu aceleași instrumente ale conștientului (voință, ambiție, bătut cu pumnul în masă), ci prin modificarea undelor cerebrale: de la beta (conștient) la alfa (stare de veghe).

La un nivel de începător, putem chiar noi înșine ”să stăm de vorbă” cu subconștientul nostru (oricum o facem, când ne uită Dumnezeu în fața televizorului*), folosind:

  • imaginile, desenele, vocea scăzută (meditații ghidate) 
  • meditație
  • yoga, prin posturile care implică calmare și ”golirea” minții prin respirație
  • prin technici de masaj, presopunctură, EFT (tehnică de eliberare emoțională)
  • hipnoză etc.

Scopul acestor tehnici este să ducă mintea într-o putere mai largă de sugestie (și mai puțin autocontrol mental), cu scopul de a pătrunde informații noi, de preferat, folositoare.

P.S. Dacă ți-a fost de folos articolul, te invit pe rețelele de socializare :)) să le folosim cu sens.

P.S. Dacă îți dorești să faci parte din comunitatea Visătorilor responsabili, te așteptăm în grupul de FB și la Newsletter.

Cu drag,

Cristina (Colecționarul de vise scrise)

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s