Bibliotecă online: Brené Brown: Curajul de a fi vulnerabil

Despre perfectionism. Cum invat sa fiu vulnerabil?

curajul de a fi vulnerabil
Curajul de a fi vulnerabil

De obicei, incercam sa controlam situatiile de viata, oamenii si sa evitam durerea, atunci cand nu avem incredere in viata. Cand ne e frica de ce s-ar putea intampla, ne ridicam niste ziduri de aparare, care cu timpul, ne indeparteaza de oameni.

Frica trebuie dezasamblată prin observarea senzatiilor din corp ca urmare a emotiei simtite. Ramai cu frica: accept-o, mergi alaturi de ea sau, ia actiune daca poti si treci peste ea, dar nu te impotrivi. Frica e mai puternica decat tine cand ii permiti mintii sa ti-o ia inainte. Mintea are muuulte motive pentru a se infricosa.

Exista cazuri cand ne protejam foarte mult de frica necunoscutului, credem ca lumea e ingrozitoare, ca oamenii sunt rai si, ca atare, ne predam puterea interioara.

Unul dintre motivele pentru care ne frica sa ne prezentam lumii asa cum suntem, cu bune si cu rele, este ca nu avem incredere in noi insine.

Complexul de inferioritate Nu sunt destul de bun(a) este construit pana la vârsta de 6-7 ani. In acea perioada copilul se identifica foarte mult cu mediul familial, respectiv cu parintii, si considera ca tot ce se intampla in familie e din vina sa. Fiind atat de preocupat sa rezolve in mintea lui de copil problemele adultilor, copilul nu mai e atent la propriile nevoie si nu mai stabileste o relatie echilibrata cu sine insusi.

In viata adulta, complexul de inferioritate Nu sunt destul de bun(a) se manifesta fie intern (prin judecatile de valoare si criticile negative la adresa propriei persoane, si prin obiceiurile negative care ne afecteaza sanatatea), fie in exterior, prin intrarea în relatii toxice: ”nu pot sa ies din relatie pentru că mi-e frica”.

Prin perfectionism, cautam validare din partea celorlalti, atentie si apreciere.

Doar ca perfectionismul inseamna si multa suferinta. Inseamna ca atunci cand n-o sa-mi iasa ceva, eu nu mai valorez nimic ca persoana. Ceea ce este fals.

Perfectionismul are legatura cu nevoia de siguranta si protectie a copilului, care nu a fost satisfacuta in mediul familial de origine. Vrei sa controlezi totul in jurul tau cand manifesti anxietate fata de ziua te maine, cand nu ai incredere in tine ca poti face fata unei situatii noi situatii, cand esti parasit(a) si nu crezi ca mai poti intalni pe altcineva potrivit.

La nivelul corpului, perfectionismul creste nivelul de stres pentru ca la nivelul creierului este secretat cortizol, hormonul stresului.

Capcana emotiilor negative este ca am invatat sa le facem functionale in viata noastra, adica sa ne bazam pe ele ca sa iesim din situatii. Daca in copilarie, constransi de rolul de copil nu puteam evada din situatia stresanta, ca adult am invatat sa facem acelasi lucru si sa folosim emotiile negative ca scut de aparare.
Desi nu suntem in controlul vietii in general, oricat de mult ne-am stradui, suntem in controlul acestui spatiu interior, ca si cand am fi proprietarii propriei case: o vrem curata, luminoasa, spatioasa, primitoare.

Ce am aflat despre mine in meditatie?

In spatele unei perfectioniste pur-sange, se ascunde o voce soptita, undeva in sufletul meu, care parca incearca sa-mi spuna ceva. Nu am invatat sa o ascult insa. Sunt prinsa intre to-do list-uri, telefoane, mesaje, sfaturi, sa fac totul pentru ceilalti, sacrificandu-ma pe mine. Asa am invatat candva sa ma fac utila si demna de apreciere. In meditatie, recunosc si vocea autoritara din capul meu (tatal meu), care-mi spunea si in copilarie ca trebuie sa muncesc mai mult, si mai mult, sa fiu recunoscuta, iubita si apreciata. Pe zi ce trece sunt tot mai obosita cand ma validez prin rezultatele mele pentru ca asta inseamna ca atunci cand esuez, nu ma simt iubita. Cand ma opresc insa din tot ce fac,si imi ofer cateva minute de introspectie, imi ascult acea voce interioara care imi spune clar ca indiferent ce alegeri sau rezultate as obtine, merit sa fiu iubita oricum.

Cum vindec perfectionismul?

  • compasiune si iubire pentru sine: vindecarea copilului interior
  • crearea unui obicei zilnic pentru interiorizare: meditatie sau rugaciune, ceea ce iti permite sa fii in pozitia de observator al gandurilor si emotiilor tale
  • deschidere catre informatii noi, oameni noi, oportunitati noi
  • renuntarea la ideea ca am tot timpul dreptate sau ca trebuie sa fiu tot timpul perfect
  • curajul de a a fi vulnerabil si onest cu tine si cu ceilalti, fara a te judeca sau pedepsi. Negarea emotiilor negative sau a gandurilor limitative este principalul motiv pentru care ne refugiem in dependente
  • constientizarea faptului ca avem din start valoare ca oameni, indiferent de ranile si defectele de personalitate.

  P.S. Pentru mai multe carti despre vindecarea ranilor din copilarie, accesati articolul.

Vindecarea copilului interior si Parenting

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s