Femeie, cum să te privești cu adevărat într-o oglindă curată?

Întoarcerea femininului în epoca modernă

Noi suntem istoria noastră și, dacă nu o cunoaștem, renunțăm la părți din noi înșine.

Acesta este și motivul pentru care am făcut acest demers personal, și profesional, în a căuta în mine și în cuvintele altora, cum arăta fundația noastră ca psihic până ca omul modern să ajungă din urmă istoria, și să le spună că le știe pe toate.

Așa am ajuns să întorc istoria pe dos și în privința luptei dintre femei și bărbați, dar și a conflictului interior pe care fiecare dintre noi îl trăiește la nivelul luptei pentru putere: să fie calitățile masculine mai ”bune” decât cele feminine, sau invers?

Unde și când s-a născut, de fapt, nevoia femeii de a se purta ca un bărbat?

Atât biologia, cât și mitologia antică sunt parte din omul modern. Asta o spune și piramida nevoilor a lui Maslow, nevoile omului au rămas aceleași, deși modalitatea de îndeplinire a lor este specifică fiecărei epoci.

zeita
Sursa: pinterest

În acest sens, mitul este o resursă bogată de imagini, simboluri și ritualuri, ne spun ce este adevărat și important pentru om, din punct de vedere psihologic, și nu numai. Sub aura de imaginație și fantezie, miturile seamănă în acest sens cu visele, unde la fel barierele raționale conștiente cad pentru a face loc, temporar, fluxul psihic inconștient, singurul pe care omul nu-l poate media sau controla.

Nașterea civilizației și economiei antice a însemnat abundență, dar și începutul fracturii între femei și bărbați, la nivel psihologic. De-a lungul istoriei, creionarea imaginii tatălui s-a făcut în diferite culori și nuanțe, în funcție de disponibilitatea omului la conștientizare: de la discriminarea femeii și lupta sub lupa zeilor, la Tatăl Atotputernic și nemilos din creștinism, la dictatură și comunism și căutarea certitudinii prin filozofie.

Dar de unde această separare, între femei și bărbați, asupra iubirii?

La greci, iubirea femeii este mai mult instinctuală, urmând nevoia firească a omului de a procrea. Sentimentele erau străine pentru că ar fi împiedicat raționalitatea bărbatului, și deci și victoria în lupte. Cu toate astea, zeițele reprezentau idealuri de feminitate, cu o putere de a seduce mintea ageră a bărbatului. Pare-se că Anima (imaginea feminină cuprinsă inconștient în psihicul bărbatului) lui Jung își are originea tot în Grecia antică.

Introiectarea energiei feminine (deci a imagoul feminin) la grecii antici s-a tradus prin impulsul spre creativitate. Tot mai convinși la nivel mental că femeile sunt bune doar să hrănească copiii, bărbații greci și-au atribut toate rolurile socio-profesionale și culturale, și deci o mare responsabilitate.

Superioritatea bărbatului în Grecia antică este validarea minții în raport cu spiritul, a fricii în raport cu iubirea. Aristotel și epoca lui au lăsat să se înțeleagă clar întâietatea bărbatului în fața femeii și s-a manifestat nu doar în sânul familiei, ci și prin dorința de a produce artă, idei, societate.

La adolescenții rebeli, inconștient, una dintre lupte va fi sfidarea tatălui (adică a ordinii, a amânării nevoilor imediate, analiză și direcție). În spatele revoltei putem vedea nevoia psihologică inconștientă de a fi inițiați în viața adultă și de a lua în propriile mâine frâiele responsabilității.

La femeile imature, lupta cu autoritățile și cu bărbații din viața lor este tot o luptă interioară, cu Animus-ul lor (energia masculină neasumată). Neasumarea responsabilității pentru propria viață, înaintea responsabilizării pentru alte vieți, atrage după sine o nevroză, un conflict de interese psihice (procreere si auto-afirmare, masculin si feminin). Așa cum o scrie și istoria, nu e bătălie exterioară care să nu se fi dat mai întâi pe un front profund inconștient personal. Și dacă am ajuns să ponegrim societatea patriarhală de astăzi este pentru că nu am înțeles cum să integram principiul masculin în viețile noastre, fără a ne lăsa supuși de acesta sau dominați. În orice caz, eșecul o fi părând social (uitandu-ne la societatea modernă de astăzi), dar e de fapt foarte individual. De la individ vine deci și sentința și salvarea.

Imaginea femeii în Grecia antică

Într-o civilizație patriarhală așa cum am văzut că era Grecia antică, imaginea femeii de rând nu putea fi decât sublimată, prin influența magică a zeităților asupra bărbaților. Atena, poate cea mai emblematică figura feminină în mitologia greacă era o extensie a tatălui său, nu era interesată de a-și forma o familie, era foarte rațională și înțeleaptă, intervenea mai ales în viața muritorilor bărbați, era la fel de curajoasă ca un bărbat. Atena personifica forța moștenită de la Zeus, îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. Atena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. războaie.

Mitologia greacă prezintă astfel frica și neîncrederea bărbaților în partea lor feminină interioară, prin marginalizarea femeii terestre, și teama de zeitățile feminine.

Ce e interesant de observat atunci când ne aruncăm privirea către civilizația antică este puritatea trăsăturilor fiecărui arhetip, fie imaginea tatălui, a bărbatului sau a femeii, respectiv mamei.

Dincolo de coduri morale, este util să vedem cu ce se ocupau atât bărbații, cât și femeile în Antichitate, în inconștiența lor psihologică pe care o păstrăm astăzi la nivel inconștient și noi. Astfel, ajungem să analizăm cumva tiparul femeii moderne, care în lupa de compensare a puterii patriarhale în societate ajunge să se masculinizeze, să sufere ea însăși, dar și familia, și relația de iubire.

Mitul antic al lui Amor și Psyche este despre reconcilierea contrariilor și individuație. Privită din prezent spre trecut, istoria nu este doar despre colectiv, ci și despre fiecare îndivid în parte. De aceea, psihologia cu toate ramurile ei, își face foarte bine treaba, tratând individul, atât ca parte unică, cât și ca moștenire colectivă.

Originea psyche-ului (traducere mot-a-mot suflet), văzută de mitologia greacă era atât de frumoasă, încât a stîrnit gelozia Afroditei însăși, zeiţa frumuseţii şi a iubirii. Spre deosebire de nașterea Afroditei, Psyche e concepută prin picături căzute din cer. Psyche reprezintă partea feminină, tânără și inocentă din psihicul nostru, care amenință vechile tipare, reprezentate de Afrodita. Psyche vrea să fie liberă și să iubească, dar Afrodita dorește ca ea să fie înlănțuită în mrejele iubirii.

Dacă ne dorim cu adevărat întoarcerea la trăsăturile sacrului feminin (transformare, creație, reînnoire, vindecare, deschidere, compasiune, intuiție, înțelepciune, iertare), trebuie să încetăm a ne mai privi prin separare: între minte și suflet, rațional și emoții, masculin și feminin. Ajută să înțelegem cum ne poziționăm pe scena vieții, ca femei, ca bărbați, prin diferențiere, dar e util la o vârstă puerilă, când începem să deosebim organele sexuale.

Atunci când o femeie relaționează sănătos cu masculinitatea, în interior (calitățile tale masculine), dar și în exterior (relații cu bărbați maturi emoționali), energia feminină se poate manifesta sănătos, autentic și liber, poate să creeze o nouă lume, o nouă viziune.

P.S. Vom continua în seria articolelor dedicate vindecării energiei feminine (atât pentru femei, dar și pentru femeia din sufletul bărbatului), cu arhetipurile zeițelor din Grecia antică!

V.I.S. (Vindecare, Inspirație, Schimbare)

Pentru a fi la curent la noile articole V.I.S., urmărește pagina de facebook!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s