Femeie, cine crezi tu că ești când nu-ți spun alții cine ești?

Ce înseamnă să fii o femeie autentică? Ce înseamnă să nu te mai masculinizezi, dar să atingi și succesul? Ce înseamnă să fii receptivă și deschisă, dar nu naivă și imatură emoțional? Cum faci diferența între autenticitate și condiționare? Și de unde începi reîntoarcerea la puterea ta feminină?

energie feminina poza

Ca parte din proiectul lunii decembrie (Luna Feminității – 10 obiceiuri care celebrează Femeia din tine), m-am gândit la câteva teme de gândire în munca noastră cu vindecarea energiei feminine:

  1. Decondiționarea mentalăCine crezi tu că ești când nu-ți spun alții cine ești?

  2. Vindecarea traumelor emoționaleCum să te privești cu adevărat într-o oglindă curată?
  3. Acceptarea și stima de sineAceeași femeie – Mai multe personalități
  4. Reîntoarcerea femininului în epoca modernă  Cum să-ți manifești autentic puterea de a fi femeie?

Călătoria spre cine suntem cu adevărat ca femei începe mereu cu o poveste personală. Cu o durere personală. Pe drumul vindecării însă, împinsă de nevoia maternă de a împărtăși și de exuberanța succesului interior, călătoria mea devine și călătoria ta, și a tuturor femeilor pe care le cunoaștem sau le-am cunoscut.

Să pornim așadar.

De unde începi reîntoarcerea la puterea ta feminină?

De la vindecarea traumelor emoționale și renunțarea la crezuri și credințe limitative (Nu meriți să fii iubită, Nu ești destul de bună, Ești prea emotivă, Nu o să reușești etc.).

Nu catadicsim să căutam mai adânc în noi înșine decât atunci când traversăm o criză personală și rămânem singure cu noi înșine. Dacă până deunăzi ne limitam la ceea ce spuneau alții despre noi sau ceea ce credeam că suntem, dintr-odată ne vedem nevoite să admitem că, în singurătate, nu știm cine suntem cu adevărat.

Dar să vedem ce spun alții despre noi că suntem, și de ce îi credem pe cuvânt?

Din copilărie, femeia a interiorizat două modele de educație: unul feminin (de obicei, modelul mamei) și unul masculin (de obicei, modelul tatălui). Pentru că în interiorul fiecărei ființe umane există două mari forțe, două energii complementare, feminină și masculină, yin și yang, aceste două forțe s-au așezat în noi înșine, s-au mulat în aceste două vase, care sunt modelele parentale.

De la mamă, ai învățat (dacă te-a învățat!) cum să iubești și să ai grijă de cei din jur, cum să oferi sprijin emoțional și cum să vorbești despre propriile emoții, cum să ai grijă de tine și să clădești ceea ce se cheamă iubirea de sine.

De la tată, ai învățat (dacă te-a învățat!) cum să planifici, cum să ai o direcție în viață, cum să ai claritate și să fii asertivă și rațională, cum să-ți susții emoțiile astfel încât să nu o iei razna la prima despărțire.

Cel puțin, în cărți așa scrie. În viața reală însă, modelele parentale s-au conturat pentru fiecare dintre noi în funcție de contextul familial al fiecăreia, uneori a lipsit o figură maternă sau paternă și atunci copilul a învățat ”din zbor” cum să-și folosească energia feminină sau pe cea masculină. Alteori, fetița și-a jurat ca ”nu voi fi niciodată ca tatăl meu”, iar ca adult va porni într-o cruciadă de a demonstra tatălui și lumii în ce bărbat s-a transformat ea însăși.

Din punct de vedere psihologic, peste energia noastră feminină autentică se suprapun condiționările și credințele limitative (ale noastre și ale celorlați), și rănile emoționale nevindecate din copilărie.

Animus, imaginea inconștientă a femeii despre bărbați (sau energia masculină), caută să ocupe rolul principal în relația de cuplu, timp în care nici energia feminină a femeii nu se poate manifesta conștient (natural), și nici bărbatul nu se poate simți bărbat în relație.
Această energie masculină interiorizată negativ apare ca o voce critică care repetă: „nu am încredere in mine”, „nu merit să fiu iubită”, „nu am nevoie de ceilalți”.
„Opiniile lui Animus au adesea caracterul unor convingeri intelectuale de nestrămutat sau a unor convingeri care au o valabilitate aparent intangibilă. Ceva iritant pentru barbați, din cauza motivațiilor slabe – exces de opinie ca scop în sine” (Jung).

1200px-Yin_yang.svg
Principiul echilibrului în natură, în viață, în interiorul nostru și al relației: Yin – Feminin (negru) și Yang – Masculin (alb)

Sunt două mari situații când Animus-ul femeii (Yang-ul) caută să ocupe, irațional sau inconștient, prim planul în viața femeii:

  • când femeia se află în relație cu un bărbat imatur emoțional sau neconștient de puterea lui masculină. Atunci femeia se vede nevoită să fie ea cea care trage sforile, oferă direcție relației și protecție bărbatului, ceea ce este nenatural penru dinamica masculin-feminin. Adesea, femeile care joacă acest rol de femeie masculinizată sunt frustrate și devin agresive (agresiunea – atribut masculin)
  • când femeia nu este responsabilă de viața ei, independent de relație, nu are o direcție, un plan și o misiune personală, și caută inconștient un Salvator sau un Prinț, pe seama căruia va pune (ne)fericirea ei. Așa cum ziceam mai sus, orice persoană conține două tipuri de energie (masculin și feminin), independent de sex, pe care e necesar să le folosească în mod echilibrat pe drumul spre maturizare. Respingerea vădită a acestei presiuni a Animusului din partea femeii (de a o transforma în femeia-Zmeu) este dublată și de respingerea oricăror trăsături masculine pozitive care i-ar putea fi de folos: curaj, scop, asertivitate, inițiativă, focus, stabilirea granițelor/boundaries, determinare etc.

Mergând optimist pe repede-înainte pe firul evoluției personale, această voce critică care pare că nu mai încetează poate fi transformată frumos într-o voce de auto-analiză obiectivă care sprijină, susține și ghidează dezvoltarea femeii ( alias Inner Analyst sau Spiritual Director). Interesul pentru spiritualitate ajută în acest sens.

Până în acest punct al discuției, este clar că fiecare femeie este condiționată să creadă despre ea însăși doar ce a învățat acasă, în familie, ce i s-a spus la școală, ce i-a inoculat societatea, ce i se spune la job și ce îi spune și relația în care se află.
Dar care este acea parte din noi femeile (Yin-ul) care nu aparține societății, copiilor, soțului sau iubitului? În care activități ne putem simți noi înșine, ca femei, fără să fim condiționate în vreun fel?

Energia feminină autentică sau sacră – Yin-ul –  (receptivitate, deschidere, iubire, conexiune, emoționalitate) este acea parte din noi înșine, proprie nouă femeilor, în care ne simțim acceptate pentru ceea ce suntem și puternice astfel încât să facem față oricăror provocări. De exemplu, atunci când aveți o conversație deschisă și emoțională cu cele mai bune prietene, când mergeți la un grup de terapie pentru femei, când participați la evenimente dedicate femeilor, când participați la workshopuri de creație.

De ce nu ajungem la energia feminină autentică mai devreme în viață? Pentru că în mintea noastră, și în sufletul nostru, se aud vocile celorlalți care ne dictează că ar trebui să fim dure, amazoane, raționale, fără milă, dacă vrem să ne integrăm în societatea patriarhală în care trăim. Și problema nu ar fi neapărat părerile altora despre noi înșine, ci cât de mult rezonează energia acestor cuvinte în sufletul nostru, până crează un conflict interior: între ceea ce intuiția (însușire feminină) îmi spune că sunt și ceea ce cred că sunt ca urmare a ceea ce m-au învățat ceilalți.

Undeva pe drumul de fetița rănită la femeia puternică trebuie să facem niște alegeri, pentru a soluționa acest conflict interior. Alegem să-i credem pe ceilalți pe cuvânt, deși cuvintele ne dor, doar din frica de a nu fi părăsite, sau alegem să fim responsabile de încrederea și iubirea în noi înșine, având încredere că vom atrage oamenii potriviți în viața noastră?

Deci drumul până la femeia autentică din noi înșine trece prin câteva capitole în viața noastră:

  • vindecarea copilului interior/a fetiței rănite
  • renunțarea la credințele limitative: mantra lui Nu pot!, Nu sunt suficient de bună, Nu merit sa fiu iubita
  • integrarea energiei masculine *punctul alb (Yang) din cercul negru (Yin)*: direcție, planificare, misiune și claritate
  • redescoperirea puterii noastre feminine: energia feminină sacră.

Deci cine crezi tu că ești când nu-ți spun alții cine ești?

V.I.S. (Vindecare, Inspirație, Schimbare)

 P.S. Dacă ți-a fost de folos articolul, urmărește-mă și pe Facebook! În curând, noi articole despre energia feminină sacră!

like fb

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s